Arhive categorii: Uncategorized

Handbalul? O stare de spirit! Şi la şcolile din Sângeru (Prahova), și la Clubul Sportiv Junior Viitorul Ploiești 

La urma urmei, sportul e aidoma unei stări de spirit  ce începe  de pe băncile școlii.  Sau chiar mai  devreme. Doar că depinde de cine  pune pasiune. Fiindcă mulți dintre noi își amintesc de prima/ primul învățătător, de profesorul de la  Mate sau  Română, dar mai puțin de cel de Educație fizică.
Tocmai de aceea, nu trebuie  trecut cu vederea ceea ce face Cristi Dumitru – cadru didactic – specializarea Educație fizică la Școala Profesională Sângeru. Fiindcă nu-i ușor să îmbini   matematica, și literatura  pe parchetul sălilor  de sport.
Sau pentru că  dumnealui știe să adapteaze, datorită tactului pedagogic, versurile lui Coșbuc –  ” Trei pași la stânga, linișor/Și alți trei pași la dreapta lor” – la modul: trei pași – cât  este regula de a avea posesia mingii de handbal înainte de a o pasa, precum și  „linișor” –   care de data aceasta prespune semicercul de la nouă metri. Tot o figură geometică… Deci, tot  ca o tangentă la Matematică. 

Scriem, așadar, despre un om care, având susținerea necondiționată a prof. Florin Dinoiu, directorul şcolilor din comuna Sângeru, a decis să  „nu tragă de timp”,  să nu facă orele de sport de mântuială, ci dimpotrivă: să își împartă cunoștințele într-ale handbalului  atât la Sângeru – Prahova,  cât și la academia de handbal  juvenil, respectiv Clubul  Sportiv Junior Viitorul Ploieşti. 
În fapt, este vorba aici nu doar despre stare de spirit, ci și de tradiție, în contextul în care  Cristi Dumitru își aduce aminte că „de la vârstă fragedă am făcut primii pași pe istoricul teren cu zgură, de pe strada Latină din Ploiești, alături de tatăl meu, Eugen Dumitru – fost component al echipei din Liga Națională de Handbal,  Petrolul Teleajen.

Și ne mai spune că are acest sport în sânge. Și nu avem niciun motiv în a-l contrazice, cât timp, soţia sa, prof. Florina Dumitru  este fostă jucătoare la echipa de Handbal HC Activ Ploiești, ce a evoluat  în Divizia A, la echipa patronată de ing. Cristian Iancu.  
Împreună, așadar,  pregătesc  grupe de copii cu vârste cuprinse între 6 şi 12 ani, antrenamentele  micuților  de la Clubul Sportiv Junior Viitorul Ploieşti  desfășurându-se  fie  Şcoala Gimnazială „Nicolae Iorga” Ploieşti ( director, prof. Roxana Albu), fie la  Complexul Sportiv Tel George Junior ( păstorit de Victor Ionescu,  prin asigurarea unor condiții optime de pregătire).
  
De asemenea, prof. Cristi Dumitru ne-a mai spus că  pe  pagina oficială de Facebook a clubului se pot găsi numeroase postări cu tineri jucători și antrenamente, în special axate pe grupe mici de vârstă (“pitici voinici” în minihandbal), promovând participarea și bucuria jocului. 
Iar dacă este să avem o părere persoală, acesta este: nu neapărat pe reţelele de socializare pot învăţa copiii ce înseamnă  sportul, în general,  şi  handbalul, în particular. Pota avea, în schimb, „Minte sănătoasă în corp sănătos” doar practicând acest sport. 
Cum spuneam: sportul  poate fi o stare de spirit. Dar pentru acest lucru, mai trebuie și profesioniști care îndrumă „primii trei pași” ai copiilor.  Unde? La Clubul  Sportiv Junior Viitorul Ploiești.
Contactul cu  parchetul, la tel. 0724/374086 sau 0723/420346. 

Nu doar fotbalul, așadar, ci și un sport precum handbalul poate  ține „capul de afiș” la oraș sau  în mediul rural datorită unor  oameni dedicați precum  prof. Cristi și Florina Dumitru.
 

Spune-mi, dacă aș zăbovi un pic la Galeria de Artă Ploiești, ai veni să mă vezi?

Mariana DĂSCĂLACHE-NIȚICĂ
Cât timp mai sunt încă oameni și instituții – precum Primăria Ploiești și nu numai – care își aduc aminte de „Poetul Necuvintelor”, nu credem că Nichita Stănescu s-ar supăra dacă i-am parafraza cuvintele.
Atâta vreme cât, să presupunem, Poetul ar afla că la Galeria de Artă Ploiești va avea loc joi, 19 martie 2026, la ora 17, vernisajul expoziției Filialei Ploiești a U.A.P.R., „Nichita Stănescu – OMAGIU” -, probabil că ar întreba: „Spune-mi, dacă aș zăbovi un pic la Galeria de Artă Ploiești, ai veni să mă vezi?”.

În fapt, să îl vedem pe Nichita prin lucrările celor 35 de artiști care îi vor aduce omagiul cuvenit prin tehnici de ulei/pânză, acrilic/pânză, sculptură, modelaj și grafică.
Toate acestea fiind, după cum afirmă Liliana Marin, președintele Filialei Ploiești a UAPR, „poeme vizuale prin care se ascultă cu ochii și se privește cu inima”.

Așadar, poeme într-un poem numit Nichita Stănescu, ce reunesc sub același acoperiș expresii plastice diverse de la pictură și sculptură, la grafică și arte decorative. În fiecare lucrare expusă, amprenta personală a artistului este evidentă însă de toți, împărtășind, într-un final, un numitor comun – universul poetic nichitian și fascinația pentru ideea de «necuvinte», concept emblematic al creației stănesciene.

„Expoziția (n.n., care va avea loc în perioada 19 martie – 1 aprilie) invită publicul la o transpunere vizuală a lumii lui Nichita, a limbajului inedit al poetului în linii, forme și culori, mai afirmă Lilian Marin.
Iar nouă nu ne rămâne decât să răspundem prin „Da!” la întrebarea: „Spune-mi, dacă aș zăbovi un pic la Galeria de Artă Ploiești, ai veni să mă vezi?”.
Da, ascultând cu ochii și privind cu inima spre Nichita!

Expoziție întru amintire Dumitru Daniel Iustin la Universitatea Petrol-Gaze Ploiești

Mariana DĂSCĂLACHE-NIŢICĂ
Unii oameni trăiesc suficient cât să ne lase „datori” cu o amintire a ceea ce au fost. Şi, mai ales, a ceea ce ar fi putut deveni. Nu a fost dorința lor să plece mai devreme dintre noi, după cum la fel de bine, nici că au scris un „Testament” prin care ne obligau pe noi, cei care i-am cunoscut pictura, să-i comemorăm „Marea trecere”.
Oarecum, pictorul Dumitru Daniel Iustin a fost la fel de departe şi totodată aproape de noi şi-n scurta-i trecere pe pământ. Dovadă stau cele două ateliere de pictură – cel de sus, de la New York -, în galeria de mai jos – cel de la Ploieşti.


A vorbi despre omul Daniel Iustin Dumitru e greu. Fireşte, poţi să-i scrii o parte din CV, ceea ce vom face.
În schimb, a-l privi în foto (tot mai jos, în galerie) este cum ai lua foaia de temperatură a unui om frământat de întrebări şi, totodată, împăcat cu destinul. Sau mai întâi cu arta şi prin ea, cu soarta…
O viaţă care a stat parcă sub semnul abstractului, după cum o arată și picturile rămase în memoria reţelelor de socializare. De altfel, sub semnul artei şi al efemerului a stat viaţa unui artist care a plecat dintre noi mult, mult prea devreme înaintea toamnei vieţii.

Nu ştim dacă în Cer sunt patru anotimpuri, dar aici, pe pământ, sub semnul primăverii (perioada 5-26 martie 2026), la Universitatea de Petrol-Gaze Ploieşti, va avea loc o expoziţie dedicată lui Daniel Iustin Dumitru.
Aproape de noi pictura artistului, departe omul. Sau, cine ştie, poate mai aproape ca niciodată…

Născut la Ploieşti, la data de 15 decembrie 1972, a locuit, începând cu anul 1997 în New York, având dublă cetățenie: româno-americană.
A terminat Liceul de Matematică-Fizică „I.L. Caragiale” Ploiești, Secția Matematică-Fizică, 1991, pentru ca mai apoi să îşi continue studiile la Facultatea de Fizică, Universitatea de Vest Timișoara, specializarea Fizică Cuantică și Computațională, 1996.
În 2002 a obţinut titlul de „Master of Science”, specializare Fizică / Statistică / Matematică, University of Chicago, SUA. Doctorand în „Fizica particulelor elementare” la Facultatea de Fizică, University of Chicago, SUA.
Atestate / Premii: Olimpic Național Fizică 1986-1991, Matematică 1986, Liceul de Matematică-Fizică „I. L. Caragiale” Ploiești; Bursă de merit, 1991-1996, Facultatea de Fizică, Universitatea de Vest Timișoara; Membru American Physical Society, SUA, 1997; Atestat BRAINBENCH programare în limbajul C++, nivel master 2002, SUA; Atestat BRAINBENCH Analiză / Programare Orientată pe Obiecte, 2003.

„Rătăciri printre primăveri”, regăsiri și trăiri – la Galeria de Artă Ploiești


Mariana DĂSCĂLACHE-NIȚICĂ
În fiecare dintre noi, indiferent de anotimp, există o primăvară. Indiferent de vârstă, visăm la un nou început. Un decembrie, de exemplu, poate însemna o primăvară la care visăm, pe care ne-o închipuim şi fireşte, vrem s-o trăim.
O primăvară peste primăvară – sau o dublă primăvară – ne oferă pictorul Doru Cristian Deliu, odată cu deschiderea expoziţiei de la Galeria de Artă Ploieşti, intitulată „Rătăcind printre primăveri”, care va avea loc joi, 5 martie 2026.

Rătăciri prin viaţă, ezitări la început de… un nou început. Certitudini sau, de ce nu?, un reper despre ce poate însemna fiecare primăvară pot fi tablourile artistului Doru Cristian Deliu, expuse timp de două săptămâni (perioada 5 – 18 martie) pe simezele Galeriei de Artă Ploiești.
Dar, printre iluzii sau visuri, expoziția artistului ne oferă și nostalgii. Acestea pot fi o constanță în viața noastră, iar nu un regret al timpului trecut.
Dimpotrivă, al unui timp-anotimp regăsit!
„Rătăcind printre primăveri”, trăiri-amintiri la timpul prezent, pentru noi, ca vizitatori.

Câteva cuvinte despre artist: Membru al UAP Grafică București, Doru Cristian Deliu a studiat la Universitatea de Arte București, Secția Grafică.
Expoziții personale: 2019 – „Gânduri”, tuș pe pânză, Galeria de Artă Ploiești; „Amintiri din altă țară”, pictură, Galeria de Artă Ploiești; „Gânduri”, tuș pe pânză, Galeria Simeza, București; „Amintiri din altă țară”, pictură, Muzeul Memorial „Nicolae Grigorescu” Câmpina; „Treceri”, tuș pe pânză, Galeria de Artă UAPR Craiova.
Expoziții de grup/Saloane: 2018, 2019, 2020, 2021, 2022, 2023, 2024, 2025 – Grafică, „Grafica Românească”, Căminul Artei, București; Grafică, Proiectul „1178? Gest pentru Eroi”, București; – Grafică, Salonul Național de Plastică Mică Brăila, ediția a XXII-a, Galeria de Artă Brăila; Grafică, Bienala Internațională de Arte Grafice „Constantin Brâncuși”, Muzeul Național „Constantin Brâncuși” Tg. Jiu; Pictură, Bienala de Pictură „Alexandru Ciucurencu”, Muzeul de Artă Tulcea.

LACE Magazine Nr. 17/2026 – O celebrare editorială în spirit brâncușian

Mariana DĂSCĂLACHE-NIȚICĂ
Potrivit unei informări a doamnei Iraida Florea – director al Centrului Cultural Brebu – , la Târgu Jiu, în Pavilionul ART 360, a avut loc lansarea numărului 17/2026, al primei reviste de lifestyle cultural din Prahova, LACE Magazine by Loredana Novac, o ediție integral dedicată părintelui artei moderne universale, Constantin Brâncuși cu copertă dedicată. Evenimentul a reunit comunitatea LACE, sosită din Prahova cu autocarul CoolTOURal, alături de iubitori ai frumosului brâncușian, artiști consacrați și personalități din viața administrativă și politică a județelor Gorj și Prahova. Această simbioză interregională confirmă forța actului cultural pe care Loredana Novac și colaboratorii săi îl construiesc cu consecvență de peste cinci ani.

O revistă de o asemenea calitate tipografică, culturală și artistică, dedicată integral lui Brâncuși, reprezintă un act de curaj editorial care nu ar fi fost posibil fără străduință, voință și o solidă cunoaștere a subiectului. Demersul Loredanei Novac și al cercului său de colaboratori — adevărați co-creatori ai acestor pagini cu parfum de tipografie nobilă, merită salutat cu respect și susținere.

Un moment-surpriză și de înaltă ținută intelectuală l-a constituit mesajul transmis de doamna Doina Lemny, una dintre cele mai importante specialiste în opera brâncușiană. În egală măsură, au fost apreciate intervențiile domnului Adrian-Marcel Tudor-Drăghici, viceprimarul municipiului Târgu Jiu, ale domnului Cornel Mihalache, managerul Centrului de Cercetare, Documentare și Promovare „Constantin Brâncuși”, precum și ale doamnei Adina Rențea, curatoarea expoziției omagiale vernisate cu doar câteva ore mai devreme la Muzeul Județean Gorj „Alexandru Ștefulescu”. S-au alăturat acestui demers cultural domnul Marius Soare subprefectul de Prahova și domnul Bogdan Novac primarul orașului Breaza.

Printre invitați s-au numărat sculptorii contemporani Alfred Dumitriu, Mihai Țopescu și Vlad Dumitriu, cvartetul Filarmonicii Ploiești, alături de directorul artistic Georgiana Maria Frîncu care au interpretat ariile favorite ale artistului sărbătorit, artiști fotografi, modele, designeri vestimentari și creatori de bijuterie, o comunitate vibrantă unită de aceeași reverență pentru artă și cultură.

Evenimentul s-a încheiat simbolic cu un tur ghidat pe Calea Eroilor, ansamblul monumental realizat de Constantin Brâncuși pe pământul natal, de la Poarta Sărutului la Masa Tăcerii și până la Coloana fără Sfârșit, un parcurs care a transformat lansarea acesutui număr al revistei într-o veritabilă experiență culturală de memorat.


La mulți ani salvatorilor din zilele și nopțile noastre! Unii știuți, cei mai mulți -necunoscuți…



Cu butelia de oxigen în spate tot echipamentul cântărind (10 sau 15 kilograme?) trecem printr-un tunel-labirint, târâș pe coate și genunchi, printre obstacole, pentru a ajunge în ceea ce se numește mediu ostil vieții. Tot drumul ăla l-am făcut acompaniați de vaiete și țipete (de femeie, de copil ?) venite parcă dintr-o altă lume. O perdea de fum face aproape imposibilă vederea la mai mult de o jumătate de metru în față. Parcă eram în «Infernul» lui Dante. Spațiul se dilată, iar noi parcă suntem în afara timpului. Speranța noastră stă în pompierul din față, în urma căruia ne-am târât. Spre finalul probei, ne ghicește ezitarea. Ne trage de mână și ajungem, teferi, la aer….
Se întâmpla în urmă cu zece ani…

Ieri, la Școala de Subofițeri pompieri și Protecție Civilă „Pavel Zăgănescu” Boldești, timpul s-a comprimat…
Pentru că 40 de ani de existență a instituției de învățământ n-a însemnat doar o zi de îmbrăcat echipamentul NOMEX. Nici teribilismul cu care am abordat proba de stingere în „Modulul pentru instruirea și antrenamentul în condiții reale a personalului operativ de intervenție la incendii”, unde temperatura în interior poate ajunge la 700 de grade Celsius. A însemnat o lecție de viață.

Atunci – adică în urmă cu 10 ani – căpitanul Ciprian Nenciu ne punea masca pe figură și butelia de oxigen în spate… Deveneam ajutorul dumnealui, formând ceea ce, în termeni de specialitate, se numește „binom”. Intrăm în modul și simțim că luăm foc, la propriu. Parcă eram în iad, plătind în viața asta și nu în aia de Apoi…

Toate de mai sus se întâmplau într-o zi din 2016. Atunci, noi, pasageri ai vieții acesteia, am avut onoarea de a cunoaște formatori de salvatori.
Acolo aveam să aflăm de la colonelul Dan-Ionuț Enescu, comandantul instituției de învățământ, că „Școala de la Boldești reprezintă altarul profesiei de pompier”.
Un altar în care s-au format zeci, sute de generații de salvatori. Noi nu le știm fețele. Doar intervențiile.
Nu avem noi habar de regretul care-i în fiecare pompier când găsește „o victimă carbonizată”. Nici lacrimile-regrete înghițite că n-au putut face mai mult pentru cineva prins între fiarele contorsionate ale unui vehicul.
Nu știm nici câte vieți au salvat. Probabil că nici ei, absolvenții Școlii de la Boldești nu țin socoteala.
Fiindcă asta le e meseria. Sau vocația.

Azi, 13 februarie 2026, au fost marcați 40 de ani de când a luat naștere Școala de Subofițeri Pompieri și Protecție Civilă Boldești.
La mulți ani salvatorilor din zilele și nopțile noastre. Unii știuți, cei mai mulți, necunoscuți…

La Apostolache – Prahova, când „Dincolo de cifre, sunt oameni”

…sau dincolo de un desen este un gând care te îndeamnă să ai grijă de tine. Și implicit, de cei din jurul tău.
La Apostolache – Prahova, când nu neapărat datorită funcției – dar prin puterea exemplului – primarul Mihail Bratu – se zbate ca la școala din localitate să fie o lecție despre viață ca la carte, aceasta nu înseamnă un început.
Este o continuitate. Și o atenție acordată elevilor de la Şcoala Gimnazială Apostolache – director, prof. Simion Pelmuş – despre cum să se ferească despre tentațiile vieții „cool”. Care înseamnă, nu de puține ori, droguri. Sau trafic de persoane…

Atunci când „dincolo de cifre” este viitorul unor elevi, niciodată și-n niciun loc din Prahova, inspectorul principal de poliție, Georgiana Dragomir – coordonatorul Centrului Regional Ploiești – Agenția Națională Împotriva Traficului de Persoane – nu a umblat cu jumătăți de măsură. Dimpotrivă!
Fiindcă a fost vorba despre tentațiile lumii moderne. Pentru că sunt momente când viața te poate strivi, dar un desen de care-ți amintești că l-ai făcut atunci când erai elev la Școala Gimnazială Apostolache poate fi un îndemn de a o lua de la capăt.
Fiindcă având grijă de viața ta, poți fi exemplu și pentru alții. Pentru că „Având grijă de tine, ai grijă de lume” – după cum a fost tematica întâlnirii de la Apostolache.
Firește, tot viața nu-i colorată precum în desenele pe care le puteți vedea în galeria foto de mai jos. Dar pot fi, de ce nu? ca o oglindă retrovizoare ce-ți poate aminti ce ai vrut să fii și ce ești…

A fost la Şcoala Gimnazială Apostolache și un concurs de desene. Și poate-i nedrept, dar așa sunt regulile: să amintim câștigătorii: Locul I – Stancu Andreea Diana / Locul II – Frangulea David / Locul III – Neacșu Erica / Locul IV – Andrei Teodor / Locul V – Toma Daria. La fel cum, de altfel, este și normal să credem că toți cei peste 180 de elevi de la ciclul primar și gimnazial care au participat la lecția-seminar organizată de Centrul Regional Ploiești – Agenția Națională Împotriva Traficului de Persoane – sunt învingători în lunga cursă a vieții plină de tentații.
Lecție la care au participat, firește, și cadrele didactice ale Școlii Gimnaziale Apostolache.

Dincolo de cifre, într-adevăr, au fost și sunt oameni: Ionuț Udrea – șeful Postului de Poliţie Apostolache. Și reprezentanții Gărzii Naționale de Mediu – Comisariatul Județean Prahova, care au abordat tema colectării selective a deșeurilor și i-au încurajat pe elevi să conștientizeze importanța reciclării și impactul pozitiv pe care micile gesturi le au asupra mediului înconjurător.
Tot „dincolo de cifre”, au fost firme precum Ioana Mateescu Makeup & Brow,
care a făcut posibilă organizarea evenimentului de la Apostolache.

La Apostolache – Prahova, miercuri, 11 februarie 2026, când dincolo de cifre, au fost oameni. Ca și alte dăți, la fel ca în continuare!

(Foto: Georgiana Dragomir, coordonator CR Ploiești – ANITP)

La Muzeul Judeţean de Artă Prahova „Ion Ionescu-Quintus”, recviem cu „Elegii” / elogii pentru Ovidiu Paştina


Mariana DĂSCĂLACHE-NIȚICĂ
Un fel de recviem sub formă de elogii postume… Aceasta înseamnă expoziția găzduită de Muzeul Județean de Artă Prahova „Ion Ionescu-Quintus” în memoria celui care și-a lăsat amprenta în arta românească, prin lucrările de pictură, acuarelă, desen şi tapiserie: Ovidiu Paştina.
Expoziția – și implicit lumea artistului în care suntem invitați să intrăm discret – este sintetizată de către criticul și istoricul de artă Mircea Oliv, în sensul în care Ovidiu Paștina „lasă lumea să fie, consimte la existența în ea, caută să facă lumea și lucrurile să fie așa cum sunt ele în sinele lor imediat. Prin el, prin acest pictor, se desăvârșește obișnuitul ca obișnuit.”.

Lumea celui care a fost Ovidiu Paștina mai înseamnă, însă, și o bine-meritată aducere aminte a celui ce a fost, artistul lăsând o serie de lucrări intrate în patrimoniul muzeului ploieștean, alături de cele din colecția familiei artistului.
În fapt, Ploieștiul este orașul care l-a adoptat, cât timp i-a conferit, în 2014, la împlinirea a 80 de ani, titlul de Cetățean de onoare, „ca semn de recunoaștere și prețuire a creației sale, precum și pentru atașamentul manifestat față de spațiul comunitar ploieștean”, sau câtă vreme, la Muzeul Județean de Artă Prahova „Ion Ionescu-Quintus” a expus cele mai multe dintre expozițiile sale personale. Ori câtă vreme, tot „Orașul Aurului Negru” este beneficiarul mai multor lucrări de artă monumentală, semnate Ovidiu Paștina, cum ar fi: mozaic, Magazinul Universal „Nord” Ploiești; mozaic, Palatul Administrativ Prahova, cu Vasile Celmare și Viorel Mărginean etc.
Tocmai de aceea, expoziția „Elegii” va sta la dispoziția publicului în perioada 12 februarie – 15 martie 2026.

Născut la Alba Iulia la data de 20 noiembrie 1934, a absolvit Academia de Arte Frumoase „Ion Andreescu” din Cluj-Napoca în 1959. În același an se stabilește la Ploiești și devine membru UAP. Are participări active la expoziții naționale și internaționale de pictură, artă decorativă și grafică. Este, de asemenea, autor al câtorva importante lucrări monumentale. Austria, Ungaria, Polonia, Germania, Suedia, Rusia, Cehia sunt țări în care artistul a expus. Colecții particulare și muzee din țară și din străinătate au achiziționat lucrări de-ale sale. Este deținătorul, printre altele, al Premiului „Ion Andreescu” (1980) al Academiei Române și al Premiului pentru Artă Monumentală al UAP (1979).
Regretata Ruxandra Ionescu, fost director al muzeului, spunea: Opțiunea lui Ovidiu Paștina pentru acuarelă ca tehnică de exprimare și scriitură individuală se înscrie într-o tradiție, temperamental, un constructiv atent observator al naturii înțeleasă ca spectacol, ca joc al aparențelor și înțelesurilor ascunse, Ovidiu Paștina alege deliberat tehnica acuarelei, care presupune trans­parențele formelor și semnifica­țiilor.


Vernisajul expoziției – curatori: Alice Neculea, expert și șef secție Artă și Mircea Oliv, istoric și critic de artă – va avea loc joi, 12 februarie 2026, ora 17.00, în prezența familiei artistului.

Ca un recviem cu elogii și „Elegii”…

Azi n-a fost despre intervenții spectaculoase. Doar despre un voluntar de la ISU Prahova care a salvat o viață!


”Astăzi, nu vorbim despre o intervenție spectaculoasă cu autospeciale și sirene. Vorbim despre un om care a ales să nu treacă mai departe, despre curaj, empatie și cunoștințe puse în practică exact când era nevoie”, scrie sublocotenent Andreia Ursachi, purtător de cuvânt al ISU Prahova.
Sens în care detaliază: „Pentru Andreea, voluntar SMURD activ în cadrul ISU Prahova, dimineața aceasta (n.n. – 6 februarie a.c.) a început ca oricare alta. Un drum parcurs pe jos, câteva gânduri, rutina zilnică. La doar câțiva metri în față, însă, timpul s-a oprit.

Un bărbat s-a prăbușit brusc la pământ, suferind o criză de epilepsie. A căzut cu fața în jos, într-o baltă de apă, rănit la față în urma impactului cu solul și inconștient. În acele clipe, fiecare secundă conta. Fără ezitare, Andreea a intervenit: a alergat spre victimă, sunând imediat la 112 și oferind informații clare și esențiale, care au permis dispecerilor să trimită rapid echipajul de prim ajutor. Apoi, cu emoție, dar și cu multă stăpânire de sine, a început lupta pentru a-l ajuta. Deși victima se afla în stare critică, a reușit să o așeze în poziția laterală de siguranță, asigurându-se că respiră. După câteva momente, bărbatul a început să își revină, confuz, speriat, dorind să se ridice fără să știe ce i s-a întâmplat.
Cu calm și empatie, voluntara l-a liniștit, l-a încurajat să rămână nemișcat și a stat lângă el până la sosirea echipajelor medicale. După preluarea victimei de către ambulanță, Andreea ne-a transmis: «A fost primul meu caz în care am acordat singură primul ajutor. Sunt mândră că am urmat acest curs. În astfel de momente îți dai seama cât de mult contează»”.

Un bărbat căzut, pentru care timpul s-a oprit. Iar datorită Andreei, a repornit…

Război la televizor, onor pentru valori din partea elevilor de la Sângeru – Prahova

Cât timp „puţine lucruri au rămas civile, în acest veac ploios şi militar”, cu atât mai bine-venită a fost iniţiativa prof. Florin Dinoiu, directorul şcolilor din comuna Sângeru – Prahova, de a organiza o lecţie-seminar despre camaraderie, solidaritate sau disciplină.
Un alt motiv pentru care au răspuns „prezent” reprezentanţi ai Cercului Militar Ploieşti la „apelul” aceluiaşi director Florin Dinoiu a fost informarea elevilor cu privire la opţiunile educaţionale şi traseele profesionale pe care le pot urma aceştia după finalizarea studiilor gimnaziale.

În fapt, un exemplu de carieră militară aleasă poate fi chiar unul dintre foştii elevi ai Şcolii Gimnaziale Mireş – Silviu Ştefănuţă Barbu – student, în prezent, la Academia Al. I. Cuza din Constanţa!
Dar, cum cu o floare nu se face primăvară în iarna vrajbei noastre, a fost nevoie, de cineva avizat, care să le spună copiilor nu cum se ascultă de ordine, nu să stea-n poziţie de drepţi, nu să dea onor mai marilor zilei, ci pur şi simplu, ce presupune admiterea la liceele militare, etapele de selecţie şi, nu în ultimul rând, avantajele unei cariere militare!
Iar acel cineva fost consilierul educaţional Tana Zamfir, de la Cercul Militar Ploieşti.

I-adevărat, „puţine lucruri au rămas civile, în acest veac ploios şi militar”.
Războaie văzute la televizor… Dar război mai poate fi şi fără gloanţe: râca, ura, invidia, dintre noi.
Sau că de ceva vreme, nu pe picior de plai – ci tot de război – suntem şi atunci când „necinstea şi prostia îşi ascund prin gropi norocul”
Şi să nu ne-amăgim; nu „ploaia care va veni/le va potopi pe toate”!

Poate aceste noi generaţii, care înţeleg să dea onorul unei vieţi fără valori răsturnate…