Arhive categorii: Timp liber

Afară, încă primăvară. La Galeria de Artă Ploiești – „Salonul de Primăvară”

Actualitate, Social, Timp liber

Mariana DĂSCĂLCHE-NIȚICĂ
Indiferent de capriciile unui anotimp, la Galeria de Artă Ploieşti este mereu primăvară. Mereu însemnând continuitate. Nu de alta, dar a continua/persevera în promovarea unor artişti – şi nu puţini, ci 45! – e ceva.
Iar pe acest ceva îl regăsim în cuvintele Lilianei Marin, preşedinta Filialei Ploieşti a Uniunii Artiştilor Plastici din România: „Pentru orașul Ploiești, Salonul este un eveniment artistic și o formă de reprezentare culturală asumată, care reflectă dinamismul creativ al comunității locale și contribuie la identitatea ei vizuală contemporană, un dialog continuu între generații de artiști și publicul iubitor de artă”.
Teoretic, ar fi vorba despre un „dialog” de numai două săptămâni (expoziţia având loc în perioada 15-28 mai 2025). Practic, despre ceva mai mult. Fiindcă nu degeaba se spune: „Cultura rămâne după ce ai uitat totul”.
În fapt, nu uiți nimic, ci simți.

Totodată și reciproca este adevărată: la rându-le și protagoniștii expoziției, reamintim, 45 la număr!, – din diverse medii artistice precum pictură, grafică, sculptură sau arte decorative, se îmbogățesc prin prezența noastră la Galeria de Artă Ploiești.
Și mai este ceva; acest dialog de la suflet la suflet, de la artist la privitor este un început care vizează nu doar „tema universală a renașterii, a regenerării, celebrând reînnoirea naturii”( Liliana Marin), ci și pe noi.
Sau, mai ales pe noi!

Cu atât mai meritoriu este de remarcat, în acest context, sprijinul acordat desfășurării și acestei ediții de către Primăria Municipiului Ploiești, al sponsorilor BES Beauty & Science – dna Martha Maria Mocanu, al Cabinetului Individual de Avocatură Cristina Dobre, al PECEF Tehnica – dl. Constantin Purghel, sau al NitzʼArt & Book SRL.
Primăvara se-apropie de final, așadar, renașterea noastră poate fi un dar oferit de către Salonul de Primăvară de la Galeria de Artă Ploiești.

Și niciodată nu-i frumos să refuzi pe cineva care-ți oferă din sufletul său un pic sau mai multă primăvară!

La Plopeni – Prahova, oamenii se ridică deasupra vremurilor. Datorită pictorilor Marinela Dafina şi Ion Nini Popescu!

Actualitate, Social, Timp liber

Mariana DĂSCĂLACHE-NIŢICĂ
Are și nu are dreptate cronicarul când spune „Nu sunt vremurile sub cârma omului, ci bietul om sub cârma lor”. Are, fiindcă, de ceva timp suntem martorii unui timp zbuciumat.
Nu are, câtă vreme artiștii nu se retrag în turnul lor de fildeș, ci dimpotrivă vin cu normalitatea, cu frumosul în întâmpinarea noastră.
Se mai spune, nu-i așa?, că „Inter arma, silent musae”. Iar unii, grăbiţi, ar putea traduce expresia prin „În zarva lumii de azi, pictura tace”.
Or nu-i așa.
Nu, pentru că la Casa de Cultură din Plopeni – Prahova, în perioada 10-30 mai 2025, va avea loc expoziția a doi artiști – Marinela Dafina și Ion Nini Popescu – intitulată „Subtilități”.

Evident, citind titlul, gândul te poate duce, la discreție. Numai că acest substantiv este apanajul artistului la vremea când crează.
În schimb, atunci când expune în public – și mai ales când are girul artistului plastic Valter Paraschivescu, care va prefața expoziția, altfel stau lucrurile.
Un altfel care, în cazul Marinelei Dafina înseamnă crezul „că acest prezent are nevoie de oaze de linişte, de introspecţie şi contemplare, de acele galerii unde artiştii oferă părţi de suflet care pot face lumea mai frumoasă”.
Tot părți de suflet ne oferă și Ion Nini Popescu, despre care critica de specialitate scrie, făcându-i, parcă, un „tablou în cuvinte”, că este „un împătimit al frumosului” și, nu în ultimul rând, un iubitor al florilor.

Dincolo însă de prezentarea de mai sus, timp de trei săptămâni (reamintim, perioada 10-30 mai 2025), Casa de Cultură Plopeni va găzdui expoziția „Subtilităţi”.
Vernisajul va avea loc sâmbătă, 10 mai, iar cuvântul de deschidere îi va aparţine artistului plastic Valter Paraschivescu, membru UAPR.

Uneori, așadar cronicarul are dreptate: bietul om este sub cârma vremurilor.
Alteori însă, oamenii se ridică deasupra lor datorită… Datorită cui altcuiva, dacă nu a artiştilor?
Iar în cazul de faţă, al pictorilor Marinela Dafina şi Ion Nini Popescu!

„Urme” ale artistului Dinu Săvescu într-o altă casă: Muzeul Județean de Artă Prahova „Ion Ionescu-Quintus”

Actualitate, Sport, Timp liber

Mariana DĂSCĂLACHE-NIȚICĂ
La fel ca-n literatură, și-n pictură: nu se spune nimic nou în domeniu, ci se exprimă altcumva. În funcție de artist, de trăirile sale și, nu în ultimul rând, de recunoștința sa față de contemporani și, în mod deosebit, de predecesori.
Fiindcă spune pictorul Dinu Săvescu, ca într-un fel de mărturisire a artistului la maturitate: „În momentul când mă duc în atelier şi pictez, toate picturile la care am lucrat, toţi pictorii pe care i-am cunoscut prin lucrările pe care le-au lăsat, sunt cu mine.
Atelierul este plin de aceşti pictori extraordinari, unii care n-au nume, admiraţi în bisericile de lemn, alţii care au nume.”
Tocmai de aceea afirmăm că expoziția „Urme” – găzduită de Muzeul de Artă Ploiești este în fapt o ofrandă adusă nu numai artei, ci și slujitorilor acesteia. Fiindcă se confesează artistul: „Sunt pictorii pe care i-am descoperit, lucrând şi încercând să le protejez suprafeţele care au mai rămas şi care sunt semne extraordinar de adânci, de izbânzi vizuale. Ori aceste lucruri nu le-aş fi putut dobândi decât cu acest prilej, cu faptul că am fost pe şantiere. Şi sigur că acum mă bucur că sunt cu mine. Semnele pe care pictorii le-au lăsat în urma lor, sunt iubite, le port cu mine, şi de aceea spun că atelierul este plin de aceşti oameni”.

Ancorat în prezent, artistul dă viață trecutului cu reverența cuvenită față de predecesori. Doar că nu este o „plecăciune” de complezență, ci una care îi definește existența artistică prin fraza pe care o repetăm, pentru a-l înțelege și pe omul, nu doar pe pictorul Dinu Săvescu: „Și sigur că acum mă bucur că sunt cu mine”.

Nume cunoscute, nume uitate de pictori sunt împreună cu artistul nu doar ca semne de recunoștință. Dinu Săvescu îi găzduiește în casa sa! De acest lucru ne putem convinge când spune: „Atelierul în care lucrez este şi casa în care trăim. Totul este atelier şi este subordonat acestui lucru. Aşa mi s-a potrivit mie. Mi se pare foarte important ca atelierul să fie şi casă, pentru că reacţionez în pictură în funcţie de ceea ce trăiesc. Viaţa unui pictor cred că se întrepătrunde cu casa în care trăieşte. Împart atelierul cu soţia mea Cornelia Săvescu, care este după părerea mea unul dintre marii restauratori pe care îi avem în ţară. Dar nu facem restaurare acasă. Practic restaurările le-am făcut pe şantiere. Aici am făcut studii, cercetări, metodologii, tratamente, problematici de restaurare”.

E drept, în perioada mai-iunie, Muzeul Județean de Artă Prahova „Ion Ionescu-Quintus” găzduiește expoziția „Urme” a pictorului Dinu Săvescu.
Nu este vorba despre un „atelier”, dar putem afirma că este o altă casă.
Vernisajul va avea loc în data 7 mai.
Curator: Alice Necula.

Absolvent al Institutului de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” București, a devenit membru UAP, iar din anul 1994 este profesor la Universitatea Națională de Arte din Capitală. Lucrări ale artistului se regăsesc la Muzeul Național de Artă Contemporană al României.
Premii acordate artistului: Premiul Academiei Române; Premiul Uniunii Artiștilor Plastici; Premiul „C. Nicolaescu” al Ministerului Culturii şi Cultelor pentru restaurarea catapetesmelor Voroneţ, Moldoviţa, Humor; Diploma de excelenţă acordată de Institutul Naţional al Patrimoniului.

„Acuarelă” ce dă viață chiar florilor de gheață. Expoziție Eugen Măcinic, la Galeria de Artă Ploiești

Social, Timp liber

Mariana DĂSCĂLACHE-NIȚICĂ
„Fără să pregete, artistul descinde direct în mijlocul naturii, indiferent de anotimp. Pare să nu se lase impresionat nici de căldura prea mare, nici de frigul hibernal. O mărturisesc peisajele sale surprinse în mai toate anotimpurile, toate acele colțuri de natură aduse pe suportul pictural cu tot farmecul și cu toată atmosfera unică, irepetabilă, pe care artistul Eugen Măcinic a trăit-o şi a «furat­-o» pentru sine şi pentru privitorii lucrărilor sale”, scrie criticul de artă Luiza Barcan despre artistul ce va expune, în perioada 30 aprilie – 14 mai, la Galeria de Artă Ploiești.
Iar noi am adăuga că Eugen Măcinic este un pictor ieșit din tipare, „îmbătat de stele și d-eterne primăveri”. Sau că prin acuarela sa, „îmbălsămează grădini”, indiferent de anotimp.
Iar uneori, profunzimea picturilor sale creează senzația că artistul poate da viață, chiar florilor de gheață…
Nu de alta, dar „acuarela sa face posibile subtile transparenţe”, fapt ce este apanajul  artiştilor capabili să alcătuiască o poezie a formelor și a simțirilor.
Probabil că aceasta este și rațiunea pentru care expoziția de la Galeria de Artă Ploiești este intitulată simplu: „Acuarelă”.

„Membru al Societății de Acuarelă din Birmingham, autor a numeroase expoziții în țară și în străinătate, Eugen Măcinic se recomandă prin acuarelele sale ca un pictor sensibil, sincer empatic cu natura înconjurătoare, căci pentru artist natura a fost și rămâne principala sursă de inspirație creativă”, ne pune în gardă, înainte de a lua contact cu lucrările artistului, dr. Maria Olimpia Tudoran Ciungan, critic și istoric de artă.
Vernisajul expoziției va avea loc miercuri, 30 aprilie, începând cu ora 17.
Cuvânt de deschidere: Alice Neculea, artist plastic, expert acreditat de Comisia Națională a Muzeelor și Colecțiilor.

Licențiat în pictură – Facultatea de Arte Vizuale Oradea şi  membru al Uniunii Artiştilor Plastici din România – Filiala Alba,  artistul are „la activ” începând cu anul 1980 și până în prezent, numeroase expoziții personale, dintre care spicuim: Sebeş, Alba Iulia, Hațeg, Zlatna – „Festivalul Strugurele de aur”,  București – Muzeul Național al Literaturii Române, Centrul Cultural al Ministerului de Interne și  Senatul României, Toledo (Spania), Austria (Knitefeld), Râmnicu Vâlcea, Slatina – Galeria „Artis”, Câmpina – Muzeul Memorial „Nicolae Grigorescu”.
În ceea ce privește expozițiile colective la care a participat, pot fi enumerate: Biblioteca Națională a României, București; Teatrul de Stat; Salonul de primăvară – Galeria de Artă a Municipiului Iași; Birmingham, Anglia cu Societatea de Acuarelă; „Identități Multiculturale” – Națiunile Unite New York, SUA; Sibiu, Alba, Deva, Iași, Rm. Vâlcea. 
Este deținătorul a numeroase premii și diplome în cadrul Festivalului Internațional „Lucian Blaga” Sebeş, precum și al U.A.R. Ex Aequo – Bienala Națională de Artă „Gheorghe  Petrașcu”, Ed. XVI – 2022.

„Femeia nisipurilor”, scrisă de Kobo Abe. Istoria alpinismului românesc – rescrisă de Adrian Laza. La Ploiești!

Actualitate, Social, Timp liber

Să vorbești cu Adrian Laza despre cărți, nu-i greu. Până la un punct. Să răsfoiești amintiri-trăiri cu el, e ușor. Să-ți aduci aminte că în urmă cu peste trei decenii, la Brașov, ai reușit să îi „sufli” dintr-un anticariat o carte – „Femeia nisipurilor” (Kobo Abe) – rămâne o mică performanță personală.
Nu de alta, dar studentul de-atunci era – și nu pentru puțini – un viitor scriitor.
Cândva am scris că n-a fost să fie. Și-am adăugat: „Literatura română a pierdut un scriitor, dar a câștigat un alpinist”.
Am avut dreptate, dar tot până la un punct. Are tot timpul din lume să scrie.
Totul, pentru cine l-a cunoscut pe inginerul silvic Adrian Laza, se oprește la un punct. La ce înălțime deasupra mării, nu contează, cât timp el a avut lumea la picioare.

Adrian Laza – singurul român care a reușit performanța de a urca pe toate cele 14 vârfuri mai înalte de 8.000 de metri va fi prezent, joi, 24 aprilie, începând cu ora 18.30, la Teatrul „Toma Caragiu” din Ploiești.
Va fi prezent purtând ca într-un rucsac întâmplări – în fapt, cumpene/răscruci de viață și de moarte – din Himalaya și alte lanțuri muntoase.
A spune despre el că este „Self made man”, nu greșim. Doar că mai trebuie adăugat ceva; iar acesta este principiul/deviza: „A sosit timpul să mai dăm și ceva de la noi”. Și a contribuit la ridicarea unei școli în Nepal.
Fiindcă pentru el, cuvintele lui Kant – „Deasupra cerul înstelat, în mine legea cea morală” nu sunt simple vorbe.
Din „Zona morții”, cum numesc alpiniștii înălțimile de peste 6.000 de metri, singurul român care a reușit performanța de a urca toate cele 14 vârfuri din lume mai înalte de 8.000 de metri – „bonus” Everest, coboară joi, 24 aprilie, la Ploiești.

„Femeia nisipurilor”, carte scrisă de Kobo Abe. Istoria alpinismului românesc, rescrisă de inginerul silvic Adrian Laza.
Și la Ploiești!

(Foto: Ina Laza, Facebook)








Ca să fim mai aproape de El… Expoziție de artă religioasă la Galeria de Artă Ploiești

Actualitate, Social, Timp liber

Mariana DĂSCĂLACHE-NIȚICĂ
Ca să fii om întreg, spre a-ți înțelege rostul pe acestă lume, e bine ca uneori să-ți înalți privirea spre bolta cerească.
Alteori, este suficient să privești în jurul tău și să descoperi că tainele sunt peste tot. Îți trebuie doar un scurt răgaz pentru a-ți da seama cât de trecătoare e clipa, cât de multe sunt de prețuit în viața asta.
Iar dacă te întrebi vreodată cum este să privești cerul fără să-ți ridici neapărat privirea, răspunsul este: privind la icoane.
Sau, cum se va întâmpla în cazul de față, la picturile cu tentă religioasă ce vor fi expuse la Galeria de Artă Ploiești, în perioada 17 – 28 aprilie 2025.
Iar dacă icoanele sunt ochii lui Dumnezeu care ne privesc, tot la fel de bine putem spune și despre exponatele de la galeria ploieșteană: și ele se uită la noi prin ochii artiștilor.

Suntem în Săptămâna Patimilor. Și încercăm ca măcar acum să fim mai altfel, ca să fim mai aproape de El…
Pentru că ce este arta, dacă nu „o mare biserică” care trezește în noi conștiința că totul e trecător și totuși mai există și altceva.
Ori tocmai acest „altceva” al tuturor – și totuși, al fiecăruia dintre noi – îl putem descoperi admirând lucrările artiștilor care vor expune la Galeria de Artă Ploiești.

Ca să fim mai aproape de El…

La Apostolache – Prahova, de Florii, „pentru Pâinea ce s-a frânt lumii-ntregi”

Actualitate, Despre noi/Despre voi, Social, Timp liber


Iar toaca parcă bătea tot mai mărunt, azi… De parcă timpul se scurgea înapoi pe pământ. De parcă Hristos la ușă bătea, dar noi…
Păi noi, la fel ca ieri, la fel ca acum mai bine de două mii de ani, uitasem de EL.
Numai toaca de la Mănăstirea Apostolache vibra odată cu glasul copiilor… Poate plângea și ea, cine știe?
Iar clopotele bisericii amuțiseră. Și nimeni nu mai urma să moară azi. Doar El se pregătea…
Și zidurile acestei mănăstiri parcă azi se zideau. Iar fața bisericii tot azi se schimba. De „Florii”!
Și sfinții de pe pereți și-au întors discret, privirea, uimiți…

Fiindcă biserica aceasta – ca toate ale lumii – rezistă și prin rugăciuni, și prin mătănii, dar și prin glasul copiilor; la Apostolache, al Grupului Bujorel de Prahova, coordonat de către prof. Daniela Radu.
Nu știm dacă „moși, strămoși, rude, cunoscuți, trecuți la dreapta Tatălui” – după cum amintește preotul paroh Adrian Gabriel Enescu – i-au auzit cântând. Iar dacă da, cu atât mai mare și crezul lor de-o viață că peste câteva zile, nici șapte la număr, clopotele vor bate a Înviere!
Vor răsuna ca mereu; ca acum o sută de ani, ca acum mai bine de două mii de ani.
Sau, la fel cum se va întâmpla și peste un an, și peste alți o mie!
Fiindcă lumea asta – rea sau bună cum e -, nu piere cât timp, într-o comună, răsună într-o biserică, pricesne.
Sau câtă vreme, o fiică a satului, cum este prof. Daniela Radu, nu uită tradițiile sfinte.

Ca două Golgote sunt drumurile ce duc spre locul în care a fost ridicată Mănăstirea Apostolache.
Aidoma manei cerești – cu care se hrăneau cei fugiți din Egipt spre Pământul Făgăduit – vor pogorî, în noaptea de Înviere, glasurile ridicate azi, de Florii.

„Pentru Pâinea ce s-a frânt lumii-ntregi, pentru Vinul noii legi”…

(Imagini foto: Mariana Dăscălache-Nițică)

„Christiane” ale jandarmilor sinăieni în Alpii Hexagonului

Actualitate, Social, Sport, Timp liber

Dacă mai era nevoie de o recunoaștere a profesionalismului jandarmilor montani sinăieni, o avem: în perioada 28 martie – 6 aprilie a.c., doi dintre aceștia, de la Secția Montană Sinaia, au executat serviciul în cadrul unor patrule comune cu jandarmii francezi în stațiunea Val Thorens. 
Cei doi jandarmi montani sunt plt. adj. șef Claudiu-Ștefan Buliga și plt. adj. Alin-Florin Tudor, aceștia participând la derularea fără incidente a evenimentului intitulat Snowfest din stațiunea sus-amintită, participând atât la asigurarea măsurilor de ordine publică la diferite concerte cât la menținerea ordinii publice în stațiune și pe pârtiile de schi prin patrulare împreună cu jandarmii francezi.

Iar dacă schiorii foloseau cândva și termenul de „christiane”, la coborârea în zig-zag (oarecum pe curba de nivel), rămânem fideli tradiției. De-aici și titlul…
Prezența acestora în Alpii din Hexagon este rezultatul faptului că Jandarmeria Română a fost inclusă în acest sistem pentru a contribui la consolidarea ordinii și securității publice, ținând cont de faptul că în perioada menționată în Regiunea Rhone Alpes Auvergne au fost peste 3000 de turiști români.

Poeta Catia-Mihaela Ștefan, dascăl la Școala Gimnazială Mireș-Prahova, laureată a Festivalului Internațional de Poezie de la Getafe – Madrid!

Actualitate, Social, Timp liber

A scrie despre poeta Catia-Mihaela Ștefan trebuie să faci recurs la Literatura română. Asta pe de o parte.
Pe de alta, trebuie să-i fii recunoscător directorului școlilor din comuna Sângeru, Florin Dinoiu, care semnalează faptul că în zilele de 4 și 5 aprilie 2025, a avut loc Festivalul Internațional de Poezie de la Getafe, Madrid, ediția a V-a organizată în mod special la București.
Și mai adaugă prof. Dinoiu: „Poeta Catia-Mihaela Ștefan, profesoară de limba română la Școala Gimnazială Mireșu Mare, a obținut Premiul al III-lea pentru volumul său de debut intitulat «Iluzii în soare»”, menționând faptul că „alături de distinsa profesoară, au participat la concurs poeți contemporani de renume: Mihai Soare, Nicolae Petrescu-Redi, Ioan Baba, Victor Constantin Măruțoiu”.

În fapt, dacă pe vremuri se vorbea despre așa numita „literatură de sertar”, la fel de bine se poate spune că astăzi avem poeți – născuți, nu făcuți – despre care prea puțin se vorbește. Iar directorul Florin Dinoiu a făcut-o!
Firește, este o mândrie pentru Școala gimnazială de la Mireș să aibă un cadru didactic care trăiește prin și pentru poezie.
Iar dacă scriam mai sus că trebuie să faci recurs la Literatura română, citind un vers al distinsei profesoare, exemplificăm: „Abia așteptsă vină înserarea,/Să las caii gândurilor liberi,/Să străbată-n lung și-n lat cărarea,/Să se simtă-n anotimpuri efemeri”, scrie distinsa poetă.

Cert este că Literatura română încă are nevoie de poezia Catiei-Mihaela Ștefan la fel cum elevii de la Școala gimnazială Mireș – Prahova au nevoie de astfel de profesori.

La Galeria de Artă Ploiești – „Inspirații” ce purifică sufletul

Social, Timp liber, Uncategorized

Mariana DĂSCĂLACHE-NIȚICĂ
Că „arta purifică sufletul de praful vieții de fiecare zi”, nu-i o noutate. Că la vremea când Picasso a spus aceste cuvinte, poate că nu erau atâtea „suflete moarte” ca în vremurile noastre, iar nimic nou sub soare!
Tocmai ca un refugiu al „prăfuitelor” vremuri de azi, ca un subterfugiu al zilei de mâine, Galeria de Artă Ploiești găzduiește în perioada 3 – 16 aprilie expoziția a trei artiste diferite ca mod de exprimare, dar având același numitor comun: vocație.
Cu modestie intitulată „Inspirație”, expoziția oferă prilejul a trei artiste – Gabriela Marica, Gabriela Radu și Mariana Mattis-Teutsch să-și pună în valoare talentul și experiența anilor de creație.

În cazul Gabrielei Marica, inspirația constă în faptul că, după cum spune criticul de artă prof. univ. dr. Negoiță Lăptoiu, „a desăvârșit imagini picturale valorificând în viziune personală spectacolul mereu incitant și schimbător al naturii ori vibrațiile interiorității, conjugând subtil fiorul contemplativ cu suflul meditativ-nostalgic”.
Schimbând un pic registrul, dacă unii filozofi au văzut idei, Gabriela Marica membru al UAP Brașov „a desăvârșit imagini”.

Iar dacă scriam despre experiență sau inspirații creatoare, să amintim că artista în tehnică mixtă Gabriela Radu are la „activ” numeroase expoziții personale și participări la expoziții de grup și colective în Brașov, Brăila, Piatra Neamț, și tabere de creație – Cisnădioara, Timișul de Sus, Sibiel.


Mariana Mattis-Teutsch, artist vizual, pasionată de fotografie, și-a urmat, după cum mărturisește, pasiunea, combinând în lucrările sale acuratețea și concretețea liniilor, culorilor, a luminii și umbrei, în compoziții abstracte, statice, în contrast cu compoziții mai dinamice tot abstracte, realizate prin mișcarea aparatului foto în natură, rezultând imagini feerice, senzuale, pline de culoare, linie, formă, surprinse într-o singură clipă.
Expoziții persoanle: Baia Mare – Galeria de Artă; Brașov – Bistro de l’Arte; Budapesta – A22 Gallery – Sticlă artă Concretă/geamuri suprapuse; Nuremberg – Galeria Nuremberg Intyernational – Fotografie Minimalistă Arhitectură; Gyor – Muzeul de Artă etc.

Așadar, începând de joi, 3 aprilie 2025 sunteți așteptați la Galeria de Artă Ploiești pentru o „Inspirație” a trei artiste, ale căror lucrări vă pot purifica sufletul prăfuit al zilei de ieri, de azi.
Chiar și de mâine!