Mariana DĂSCĂLACHE- NIȚICĂ
Ar fi suficient să enumerăm doar câteva titluri ale unor tablouri – „Mărul”, „În livadă”, „Flori de câmp” sau „Luminiș” -, pentru a intui că la Galeria de Artă Ploiești este vorba despre un timp/anotimp al retrăirii unor timpuri? Poate!
Pe de altă parte, ar fi nedrept să nu ne-amintim că expoziția „Salonul de Primăvară” de la galeria de artă ploieșteană – ce reunește lucrări a 44 de artiști – onorează memoria a doi oameni-reper pentru cultura națională, artiști care nu mai sunt printre noi: Ovidiu Paștina – cu opera „Rezonanțe”, și Speranța Ștefănescu – „Peisaj”. Artiști a căror contribuție la viața culturală a Ploieștiului este sintetizată de către Liliana Marin, președinta Filialei Ploiești a UAPR, astfel: „Prin prezența creațiilor lor, expoziția păstrează vie memoria unor artiști care au contribuit semnificativ la viața culturală a filialei și a orașului”.

În fapt, „Salonul de primăvară” de la Galeria de Artă Ploiești, deschis publicului până în ziua de 13 mai – când va avea loc finisajul expoziției și se vor acorda și premii din partea Primăriei Municipiului Ploiești și a unor sponsori – oferă o imagine simbol asupra diversității de expresie artistică a filialei ploieștene. Fiindcă nu este ușor să „pui în acord” operele a 44 de artiști cu preocupări și direcții vizuale diferite. Diferite, dar nu antagonice!
În fapt, Galeria de Artă Ploiești găzduiește, prin „Salonul de Primăvară, o entropie artistică, a cărei rezultantă este unitatea în diversitatea stilistică și, implicit, simbolistică.

Sau un fel de trecere în revistă a ce a însemnat, în timp, apropierea nu doar a artistului cu natura, ci și a omului. Un „Déjà vu” la care se prezintă, ca o întâlnire a trecutului cu prezentul, opere precum „Sat pe deal”, ” Primăvara la Asfințit în Deltă”, „Leac de dor”, „Amintiri din copilărie”, „Fragilitate” și altele – toate intrate parcă cu sfială prin „Poarta stelară” a Galeriei de Artă Ploiești.
Iar dacă aminteam că nu-i ușor să creezi o armonie în acest regal de entropie artistică, Liliana Marin mai detaliază: „Un rol la fel de important în expoziție îl are sculptura, opere precum <<Ochiul cerului>>, << Lumina de la capătul tunelului>>, <<Dimensiunile minții, Omul care nu aude, nu vede și tace>>, <<The Archivist>> sau <<Drumul Mătăsii>>, contribuie spațial la echilibrul dintre expresivitatea bidimensională și cea tridimensională”.

Este, în acest ezitant început de anotimp, la Galeria de Artă Ploiești, o nouă ediție a „Salonului de Primăvară”. Un act cultural de anvergură, posibil datorită sprijinului acordat de Primăria Municipiului Ploiești, precum și sponsorilor BES Beauty & Science, prin doamna Martha Maria Mocanu, Cabinetului Individual de Avocatură Cristina Dobre, PECEF Tehnica, prin domnul Constantin Purghel și Nitz’Art & Book SRL.

Iar de vă-ntrebați care-i intrarea la „Salonul de Primăvară”, aceasta-i „Poarta stelară ” de la Galeria de Artă Ploiești.
Calea? „Drumul mătăsii” spre „Măr”, spre „Luminiș”, spre „Amintiri din copilărie”, spre „Leac de dor”…

Poate-i adevărat, poate nu, că suntem o parte din ceea ce citim.
Cert este că în cazul de faţă, locuitorii din Lilieşti ( Băicoi) – Prahova sunt ei înşişi filele unei poveşti – monografii scrise de Leonard – Mihail Rădulescu.
La fel de sigur este că-ntro zi de sâmbătă, 18 aprilie, Anul Domnului, zecile de persoane care au onorat invitaţia de a participa la lansarea monografiei „Lilieşti: satul şi parohia” au fost un pic sau mai mult parte a unui trecut „updatat” la timpul prezent.
Şi asta poate pentru că, după cum avea să spună profesorul de ştiinţe socio-umane Sebastian Ştefănucă, de la Liceul Tehnologic „Constantin Cantacuzino”, „Lilieşti este un cartier atipic şi aş zice chiar inima oraşului Băicoi”, făcând referire la istoria acestor meleaguri, descrisă cu lux de amănunte de către autor. Sau, am adăuga, prinse pe larg în monografia lansată.

Suntem, într-adevăr, o parte din ceea ce citim. Iar nu la propriu, cât timp cartea- monografie scoate la iveală „trecerea/migraţia şi statornicirea în zona de nord a Munteniei şi îndeobşte a Lilieiştiului a transilvănenilor.
Şi nu puţini dintre cei care vor deschide această carte vor exclama: „Acesta a fost bunicul/străbunicul meu!”.
Fapt este că citind-o, ai senzaţia că Istoria curge sub ochii tăi. Că participi la ea. Că aevea sunt vremurile din urmă cu o sută de ani, să zicem.
Cert este că doctorandul Leonard- Mihail Rădulescu a pus locuitorilor din inima oraşului Băicoiului, Lilieşti – sau cartierului băicoian, spre a nu deranja organizarea administrativ-teritorială (sic!) – oglinda timpului ce-a curs şi parcă a stat totuşi în loc.
Nu de alta, dar amănunte despre concubinaj, mici sau mai mare divergenţe scandaluri între preoţi şi enoriaşi sau o „Fişă matricolă penală” – istorii sau documente, altfel de arhivă, nu sunt strict de domeniul trecutului. (Fireşte, nu la Lilieşti, inima oraşului Băicoi!).

„Nimic nou sub soare”, poate veţi spune, aflând ce cuprinde o monografie. Noi zicem că da. Şi chiar mai multe idei orginale ale autorului. Cum ar fi: „De unde numele de Lilieşti?”.
Răspunsul lui Leonard-Mihail Rădulescu, respectând şi părerile predecesorilor, este acela că nici de la „lilie” ( o formă populară de crin), nici de la Gura Cumetrei (nu insistăm acum ce-ar însemna…), cu atât mai puţin de la liliecii care bântuiau, noaptea, în jurul bisericii. „Credem că numele (Lilieşti-n.n.) ar sugera o mulţime de arbuşti de unde s-ar putea spune că ar fi vorba şi de o mulţime de oameni asemeni arbuştilor lilieci. Deci ar fi vorba de un toponim care ne duce cu gândul la un grup care stăpâneşte o zonă”.
( Iar coincidenţă sau nu, foto de sus, reprezentativă, chiar acest lucru sugerează.)

Citind monografia, te întrebi de nu cumva autorul şi-a greşit vocaţia. Fiindcă una este să te apleci asupra arhivelor, să răscoleşti, să faci conexiuni – şi alta să scrie literatură.
Fiindcă ne asumăm riscul de a ne duce prea departe, dar citind despre cum au fost prinşi trei tâlhari – de unde şi toponimele „Crucea spânzuratului” sau „Spânzuratul” – gândul te duce la E.A. Poe, respectiv „Crimele din Rue Morgue”. Plus alte evenimente prinse în monogarfie, ce ar putea face parte din literatura beletristică.
Pe cale de consecinţă, se naşte întrebarea: „Lilieşti, inima oraşului Băicoi” a pierdut un scriitor, dar a câştigat un viitor doctor în antropologie, sau invers?
Ori poate le împacă pe-amândouă… Răspunsul este la autor.
Şi, fireşte, la cei care îl cunosc mai bine şi au ţinut să spună câteva cuvinte şi despre carte, şi despre persoana care a trudit şase ani pentru ca aceasta să vadă lumina tiparului: prof.(dr) Sebastian Ştefănucă, Preot Coslujitor Marius Grigore, prof. gr.I şi Epitrop al Parohiei Lilieşti, Mădălin Posea (în foto, jos, de la stânga la dreapta. Autorul, al doilea…)

„Să se înţeleagă, biserica nu l-a ajutat pe Leonard din punct de vedere financiar”, a mai punctat în marja evenimentului, preotul Constantin Şinca.
Că lansarea a fost făcută la Parohia Lilieşti, nu trebuie nicio justificare. Dimpotrivă!
Fireşte, ultimul cuvânt l-a avut autorul monografiei. În dizertaţia sa, a sintetizat, cuprinsul monografiei. Corent, fluent, contrazicându-l parcă pe Arghezi: „Scriitorul vorbeşte greu. Zici că are pana cu care scrie în gură”.

Poate că-i adevărat, poate nu, că suntem o parte din ceea ce citim.
Doctorandul Leonard-Mihail Rădulescu este, cu siguranţă, o filă din monografia „Lilieşti: Satul şi parohia”.
Sau cartea însăşi…

Mariana DĂSCĂLACHE-NIŢICĂ
Se încheie o lună – martie – care a stat sub semnul poeziei lui Nichita Stănescu. Ecourile manifestărilor dedicate Poetului vor merge, însă, mai departe. Fiindcă nu poţi să trasezi o graniţă şi să spui „Gata, începând cu aprilie, poetul necuvintelor intră în neuitare!”.
Dimpotrivă, Nichita Stănescu va fi prezent mereu în conştiinţa noastră. Iar acest lucru se datorează şi manifestărilor ce marchează naşterea lui. Nu în ultimul rând, al personalităţilor care îi vor comemora scurta trecere pământeană spre nemurire.

Luni, 30 martie, la Colegiul Național „Ion Luca Caragiale”, începând cu ora 10.30, va avea loc deschiderea oficială a celei de a XXXVI-a ediții a „Festivalului de Poezie <<Nichita Stănescu>>”, eveniment la care vor participa Daniel Nicodim – prefectul județului Prahova, Dumitrescu Călin Ferentz Vlad – vicepreședinte al Consiliului Județean Prahova, precum şi reprezentanţi ai Primăriei Ploiești.
Tot la colegiul amintit, scriitorul Nicolae Băciuț va vorbi despre Nichita și locul lui în poezia românească. Moderator: prof. Constantin Stere, reprezentant al Direcției Județene pentru Cultură Prahova.
De asemenea, în satul Hârsa (comuna Plopu) va avea loc o vizită la Casa Memorială a pictorului Sorin Adam, unde va fi vernisată o expoziție dedicată lui Nichita Stănescu.

Marți, 31 martie 2026, în Parcul „Nichita Stănescu” Ploiești – la statuia poetului, începând cu ora 10.00, se va desfăşura ceremonia de depunere de flori la statuia poetului. Cu această ocazie, vor rosti alocuţiuni preşedintele Academiei Române – Ioan Aurel Pop, academicianul Valeriu Matei, Ioan Vulpescu şi Nicolae Băciuț.
Începând cu ora 11.00, la Muzeul Județean de Artă Prahova „Ion Ionescu-Quintus” va avea loc o sesiune de comunicări dedicate vieții și operei lui Nichita Stănescu, la care vor participa, de asemenea, nume de referinţă în cultura românească, respectiv: academician Ioan Aurel Pop, academician Valeriu Matei, academician Georgeta Filitti, Ioan Vulpescu, Nicolae Băciuț.
Totodată, de la ora 12.00, se va desfăşura festivitatea de onorare a personalităților și colaboratorilor care, de-a lungul timpului, au participat și au susținut organizarea „Festivalului de Poezie <<Nichita Stănescu>>”. Moderator: prof. Constantin Stere, reprezentant al Direcției Județene pentru Cultură Prahova.

Cum spuneam: se încheie luna dedicată „Poetului Necuvintelor”. Vor merge, în schimb, mai departe, cuvintele celor care i-au cinstit memoria şi, nu în ultimul, rând poezia.
Ceea ce nu-i puţin lucru. Dimpotrivă!

E prea frumos când într-o şcoală asculţi versurile lui George Ţărnea. Nu-i încă târziu „să-mpărtăşim aceeaşi taină” cu a copiiilor de la o instituţie de învăţământ precum Şcoala Gimnazială Apostolache – Prahova.
Este prea sec a spune pune că acolo a avut loc „Cercul pedagogic al diriginţilor de la şcoli de pe Valea Cricovului”.
Şi poate că e şi o greşeală în titlul de mai sus. „Sub frunţile noastre”, ar trebui scris. Rămâne să ne corecteze directorul Şcolii Gimnaziale Apostolache, prof. Simion Pelmuş.

Sau dacă este ca „Eminescu să ne judece”, atunci să amintim că „Glossa” poetului naţional nu le-a fost deloc străină.
Deci, „Toate-s vechi şi nouă toate”. Şi la Apostolache – Prahova, şi prin alte instituţii de învăţământ. Fiindcă nicicând nu vom crede în povestea cu drobul de sare, adaptată azi la modul „Vai, în ziua de azi nu se mai face carte”.
În Creangă, da!
Pentru că a fost prea frumos într-o zi de vineri, 27 martie 2026, să nu-ţi rămână-n gând cum au cântat corurile de elevi despre primăvară.
Ei, copiii, primăvara vieţii. Ei, elevii, roua dimineţilor şi vremurilor normale, aşezate, în care nu avem decât o singură alternativă: aceea de a crede. Sau de a contamina cu optimism prea multul rău al zilei de azi.
Fiindcă aşa se cade a spune mereu:„Ajungă-i zilei răutatea ei!

Pentru că mărturie stau cuvintele prof. Viorica Mincu, de la Liceul Valea Călugărească: „Astăzi am asistat la o activitate de suflet! Mulţumim colegei noastre (n.n. – prof. Otilia Pârvu) şi întregului colectiv, alături de dl. director (prof. Simion Pelmuş -n.n.)! S-a dat dovadă de armonie, calm şi creativitate pe parcursul întregii activităţi! Felicitări!”

Vineri, 27 martie a fost frumos şi bine la Apostolache- Prahova. Şi nicidecum rău, şi nicidecum răutate, cât timp Cercul Pedagogic cu tema „Educaţia prin tehnologie sau tehnologia prin educaţie” – responsabil prof. Otilia Elena Pîrvu, referatul fiind susţinut de către prof. Alexandra Lixandru .
Cerc pedagogic transformat într-o lecţie despre ce înseamnă implicare, vocaţie de dascăl.
„Educaţia prin tehnologie sau tehnologia prin educaţie?”… Un fel de „A fi sau a nu fi” încrezător că deşi sub fruntea noastră, poate-i noapte…”.

În ochii lor, de copii, se face zi!

Mariana DĂSCĂLACHE-NIȚICĂ
Cât timp mai sunt încă oameni și instituții – precum Primăria Ploiești și nu numai – care își aduc aminte de „Poetul Necuvintelor”, nu credem că Nichita Stănescu s-ar supăra dacă i-am parafraza cuvintele.
Atâta vreme cât, să presupunem, Poetul ar afla că la Galeria de Artă Ploiești va avea loc joi, 19 martie 2026, la ora 17, vernisajul expoziției Filialei Ploiești a U.A.P.R., „Nichita Stănescu – OMAGIU” -, probabil că ar întreba: „Spune-mi, dacă aș zăbovi un pic la Galeria de Artă Ploiești, ai veni să mă vezi?”.

În fapt, să îl vedem pe Nichita prin lucrările celor 35 de artiști care îi vor aduce omagiul cuvenit prin tehnici de ulei/pânză, acrilic/pânză, sculptură, modelaj și grafică.
Toate acestea fiind, după cum afirmă Liliana Marin, președintele Filialei Ploiești a UAPR, „poeme vizuale prin care se ascultă cu ochii și se privește cu inima”.

Așadar, poeme într-un poem numit Nichita Stănescu, ce reunesc sub același acoperiș expresii plastice diverse de la pictură și sculptură, la grafică și arte decorative. În fiecare lucrare expusă, amprenta personală a artistului este evidentă însă de toți, împărtășind, într-un final, un numitor comun – universul poetic nichitian și fascinația pentru ideea de «necuvinte», concept emblematic al creației stănesciene.

„Expoziția (n.n., care va avea loc în perioada 19 martie – 1 aprilie) invită publicul la o transpunere vizuală a lumii lui Nichita, a limbajului inedit al poetului în linii, forme și culori, mai afirmă Lilian Marin.
Iar nouă nu ne rămâne decât să răspundem prin „Da!” la întrebarea: „Spune-mi, dacă aș zăbovi un pic la Galeria de Artă Ploiești, ai veni să mă vezi?”.
Da, ascultând cu ochii și privind cu inima spre Nichita!

Mariana DĂSCĂLACHE-NIȚICĂ
În fiecare dintre noi, indiferent de anotimp, există o primăvară. Indiferent de vârstă, visăm la un nou început. Un decembrie, de exemplu, poate însemna o primăvară la care visăm, pe care ne-o închipuim şi fireşte, vrem s-o trăim.
O primăvară peste primăvară – sau o dublă primăvară – ne oferă pictorul Doru Cristian Deliu, odată cu deschiderea expoziţiei de la Galeria de Artă Ploieşti, intitulată „Rătăcind printre primăveri”, care va avea loc joi, 5 martie 2026.

Rătăciri prin viaţă, ezitări la început de… un nou început. Certitudini sau, de ce nu?, un reper despre ce poate însemna fiecare primăvară pot fi tablourile artistului Doru Cristian Deliu, expuse timp de două săptămâni (perioada 5 – 18 martie) pe simezele Galeriei de Artă Ploiești.
Dar, printre iluzii sau visuri, expoziția artistului ne oferă și nostalgii. Acestea pot fi o constanță în viața noastră, iar nu un regret al timpului trecut.
Dimpotrivă, al unui timp-anotimp regăsit!
„Rătăcind printre primăveri”, trăiri-amintiri la timpul prezent, pentru noi, ca vizitatori.

Câteva cuvinte despre artist: Membru al UAP Grafică București, Doru Cristian Deliu a studiat la Universitatea de Arte București, Secția Grafică.
Expoziții personale: 2019 – „Gânduri”, tuș pe pânză, Galeria de Artă Ploiești; „Amintiri din altă țară”, pictură, Galeria de Artă Ploiești; „Gânduri”, tuș pe pânză, Galeria Simeza, București; „Amintiri din altă țară”, pictură, Muzeul Memorial „Nicolae Grigorescu” Câmpina; „Treceri”, tuș pe pânză, Galeria de Artă UAPR Craiova.
Expoziții de grup/Saloane: 2018, 2019, 2020, 2021, 2022, 2023, 2024, 2025 – Grafică, „Grafica Românească”, Căminul Artei, București; Grafică, Proiectul „1178? Gest pentru Eroi”, București; – Grafică, Salonul Național de Plastică Mică Brăila, ediția a XXII-a, Galeria de Artă Brăila; Grafică, Bienala Internațională de Arte Grafice „Constantin Brâncuși”, Muzeul Național „Constantin Brâncuși” Tg. Jiu; Pictură, Bienala de Pictură „Alexandru Ciucurencu”, Muzeul de Artă Tulcea.