Mariana DĂSCĂLACHE-NIŢICĂ
Oriunde ne-am duce, indiferent cât de departe am fi, întotdeauna ne întoarcem acasă. „La vatră”, cum s-ar spune.
Şi nu este necesară neapărat prezenţa noastră fizică, cât gândurile, sau ideile ori trăirile. Iar în cazul artiştilor – scrisul, sculptura, desenul etc.
Astfel stau lucrurile şi cu Mihai Teodorescu, artistul ploieştean care are drept sursă de inspiraţie, în afara talentului nativ, „orașul construit deasupra materiei prime pe care o arde”, adică Ploieştiul.

Deloc întâmplător, deci, titlul expoziţiei ce va avea loc în perioada 4 – 16 septembrie, la Galeria de Artă Ploieşti: „Vatra neagră”.
Doar că am adăuga că este o vatră ce prinde culoare şi căldură datorită emoţiilor lui Mihai Teodorescu. Acestea fiind căutarea de sine, identificarea propriului eu în mulţime, păstrarea, în ultimă instanţă, a matricei care îşi pune amprenta pe lucrările artistului.
De altfel, în lucrările sale, după cum bine remarcă criticul Alma Sammel, curatoarea expoziției, al cărei vernisaj va avea loc vineri, 4 septembrie, la ora 17.00, „artistul urmărește flacăra orașului în care artistul s-a născut, Ploiești. În expoziție, focul apare ca entități. Unul este senzorial: căldura unui grup, a unei memorii, a unor povești”.

Poveşti la care suntem invitaţi să le vedem, să le filtrăm prin retina individualităţii noastre, conştienţi fiind, totodată, că aparţinem unei colectivităţi, unei mentalităţi sau unei tradiţii. Toate acestea însemnând, în fapt, o întoarcere la sine, şi, implicit la locurile care şi-au lăsat amprenta într-un cotlon din memoria noastră, pentru a o re-descoperi vizitând expoziţia artistului ploieştean Mihai Teodorescu.

Aceasta putând însemna pentru ploieşteni în special, „Vatra neagră” de acasă.

Mariana DĂSCĂLACHE-NIŢICĂ
Juriul alcătuit din Florin Sicoie (scriitor, preşedinte), Călin Dengel (scriitor) și Gelu Nicolae Ionescu (scriitor) a desemnat cele mai bune trei creaţii literare ale festivalului-concurs din acest an, organizat în memoria poetului.
Astfel, premiul I a fost obţinut de către Irina Ciurlică Creţu (Suceava), premiul II i-a fost acordat Annei-Maria Zorilă (Tg. Cărbuneşti), iar premiul III l-a primit Andrei Lucian Matacă (Brăila).

Ajuns la cea de-a patra ediţie, Festivalul-Concurs de Poezie „Lucian Avramescu” a beneficiat de sprijinul Consiliului Judeţean Prahova, al Primăriei şi Consiliului Local Sângeru, al Muzeului Judeţean de Artă Prahova „Ion Ionescu Quintus” şi al Revistei „Atitudini vechi și noi”. Festivitatea de premiere a avut loc vineri, 14 august 2024, în cadru festiv, la Muzeul Pietrei din comuna Sângeru – Prahova.

Update: Din păcate, sufletul Narcisei Cristina Dinoiu a plecat la Ceruri. În semn de solidaritate, primarul Mihail Bratu a luat hotârârea de a opri iluminatul pubic, în toată comuna, în noaptea de marţi spre miercuri (11/12 august).
Dumnezeu să o odihnească!

„Urmează al şaptelea mandat, în care eu, cetăţeanul Mihail Bratu voi fi în slujba şi alături de dumneavoastră”. Ziua de azi (n.n. – 9 iunie 2024), înseamnă nu cele 90 la sută procente obţinute la votare, ci încă patru ani de sentimente”.
Iar pe el cetăţeanul – şi mai apoi primarul comunei Apostolache (Prahova) – Mihail Bratu a fost greu să-l convingem pentru o foto cu momentul în care a donat bani pentru a ajuta o tânără mamă a doi copii,  Dinoiu Narcisa Cristina, în vârstă de 26 de ani, aflată în stare gravă, diagnosticată cu cancer la plămâni. 

Abia când i-am spus că poate fi un exemplu de omenie şi pentru alţii, a acceptat. Pe surse, am aflat şi ce sumă a donat. Deloc mică! Dar edilul Mihail Bratu a insistat să nu o facem publică. Doar a adăugat: „Dacă prin gestul meu reuşesc să mai conving măcar un om să doneze pentru o mamă aflată în suferinţă, înseamnă ceva. Dacă sunt mai mulţi, cu atât mai bine. Pentru că sunt omul Mihail Bratu, iar mai apoi primarul comunei Apostolache”.

Şi-au fost, şi încă mai sunt. Şi sigur vor mai fi. Pentru că nu puţini locuitorii ai comunei prahovene Apostolache s-au mobilizat şi au pus „fiecare după cât l-a lăsat inima”, în cutia amplasată în faţa primăriei. Fiindcă fiecare leu contează, se transformă într-un gest.
Pentru că ştiu şi ei că „O viaţă de om nu valorează nimic, dar nimic nu valorează cât o viaţă de om”.

Şi au fost fobalişti – fiindcă azi a fost meci amical între Şoimii din localitate şi Steaua Sângeru. Iar primarul încă joacă fotbal.
Ori, ce se vede prima dată dintr-un avion care survolează un oraş sau o aşezare? Biserica şi stadionul. Iar în această seară, la Mănăstirea Apostolache (foto, mai jos) are loc un concert caritabil susţinut de prof. Daniela Radu, coordonatoarea grupului Bujorel de Prahova.

Aşa că uneori te-ntrebi de nu cumva Blaga a greşit. De nu cumva mai întâi omenia şi apoi veşnicia s-a născut la sat?


PUTEM SĂ O AJUTĂM PE NARCISA!
Narcisa are doar 26 de ani și luptă pentru viața ei. În tot acest timp, acasă o așteaptă cei doi copilași ai ei, care au nevoie de mama lor.
Avem nevoie de fiecare dintre voi! Orice ajutor contează — o donație, o donare de sânge sau o rugăciune.
Donații în urna specială:Verdan Market – La doi pași, din centrul Comunei Apostolache
Donații în cont:
TITULAR: TAPU GEORGE CATALIN
IBAN: RO43RZBR0000060022359768
Pentru cei care doresc să doneze sânge:
Se poate dona la orice centru de transfuzie, cu mențiunea: „pentru Dinoiu Narcisa”
Spitalul Universitar de Urgență Militar Central „Dr. Carol Davila”
Calea Plevnei 134, București
Haideți să fim alături de Narcisa în această luptă!
Puțin de la fiecare poate însemna enorm pentru ea și pentru cei doi copii care o așteaptă acasă.
ÎMPREUNĂ PUTEM!
Distribuiți, vă rugăm, pentru ca mesajul să ajungă la cât mai mulți oameni.

Şi vor fi la Apostolache – Prahova, gând rostit de rugăciune şi de tihnă sufletească. Pentru că este rostuit ca duminică, 9 august 2026, la ceas de seară – ora 18.00 – să nu bată toaca, să nu plângă clopotul, să nu-i fie cântat prohodul credinței și tradiţiei. Dimpotrivă!
În organizarea prof. Daniela Radu, în parteneriat cu Casa de Cultură Urlaţi şi Mănăstirea Apostolcahe – preot paroh Gabriel Adrian Enescu –, va avea loc un concert de pricesne întru aleasă sărbătoare duhovnicească.
Fiindcă birui-vor gândul cu vorba şi cântul reprezentanţi de seamă ai celor care mai ţin vii rădăcinile neamului ăsta.

Rădăcini dintr-a căror sevă se vor hrăni generaţii ce vin. Rădăcini prin care rezistă şi va renaşte spiritualitatea autentică românească; folclorul, în special, promovat de către prof. Daniela Radu.
Iar dacă deseori ne iau unii mințile – fiindcă Dumnezeu, în niciun caz! -, iar de rătăcim întrebând care-i identitatea noastră, răspunsul este: o parte din aceasta se va regăsi în concertul în aer liber ce va avea loc la Mănăstirea Apostolache, ca o vecernie ce poartă numele „Cântări din Grădina Maicii Domnului”.
Nume mai mult sau mai puţin cunoscute, precum preot Georgian Alexandrescu, Maria Tănase Marin, Cătălina Chiţimiu Ţigău şi Grupul „Flori de garofiţe”, Adela Dumitru Dumitrache, Adriana Deaconu, violonist Leonard Alexe, Corul „Betleem” Mănăstirea Jercălăi, precum şi părintele Protosinghel Nectarie, tot de la Mănăstirea Jercălăi vor fi acolo. Sunt oameni ce-şi vor aduce tributul la Mănăstirea „Adormirea Maicii Domnului” Apostolache, mai mult sau mai puţin cunoscuți la festivaluri postmoderniste. Oameni ce nu fac valuri în calitate de influenceri, creatori digitali, şi cu atât mai puţin, la podcasturi.
Doar îşi asumă rolul şi rostul lor într-un timp apăsător, care încearcă să ne schimbe istoria, datina, obiceiul şi, până la urmă, tot ce înseamnă tradiţie.

Fireşte, „veşnicia s-a născut la sat”. Iar îndemnul „Iubeşte pe aproapele tău ca pe tine însuţi” înseamnă să fii din Sângeru şi să simţi durerea celui din Apostolache. Şi invers!
Pentru că, dacă există mântuire prin suferinţă, la fel de bine poate exista o suferință ce poate fi curmată prin ceea ce se va întâmpla la Mănăstirea Apostolache.
Redăm integral apelul prof. Daniela Radu:
„Prieteni dragi, spectacolul nostru «Cântări în Grădina Domnului» capătă o semnificație aparte. Am hotărât să-l transformăm într-un eveniment caritabil pentru a veni în sprijinul Narcisei (Dinoiu Narcisa Cristina) – o tânără mamă de 26 de ani aflată în stare gravă, diagnosticată cu cancer la plămâni. Narcisa este mama a doi copii minunați. Fiica ei cea mare, Roxana, face parte din Ansamblul «Bujorel de Prahova», iar întreaga noastră mare familie a «Bujorelului» este astăzi, duminică și în  orice moment, trup și suflet alături de ea, de mama ei și de întreaga familie.       Duminică ne unim sufletele într-o zi specială de rugăciune pentru sănătatea Narcisei. Pe lângă sprijinul financiar și donațiile strânse, nimic nu este mai puternic decât o rugăciune rostită cu credință din adâncul inimii.
Vă așteptăm cu drag duminică, de la ora 18:00, la Concertul de Pricesne «Cântări în Grădina Domnului», să fim alături de ea prin cântec și rugă!”.

Ce-ar mai fi de adăugat?
Poate, doar, că, habar n-avem noi câtă bunătate este în sufletul nostru. Rămâne numai să o dovedim!

Mariana DĂSCĂLACHE-NIȚICĂ
Există oameni care nu pot accepta rigorile unei societăți. Sunt artiști, precum Marius Frățilă, care  încercă – poate aidoma lui Sisif – să urce  existența și arta lor dincolo de canoane.
Lucrările lui Marius Frățilă  îl reprezintă și ne sugerează, uneori refuzul de a se înregimenta în cotidianul firesc, iar pe de alta, de a face parte din acesta din urmă.
Departe de a fi ezitant, artistul, prin însăși titlul expoziției – „Psihic dinamic” – ce va avea loc la Galeria de Artă Ploiești ne relevă o căutare a echilibrului între sine și lume. Marius Frățilă are „remușcări”, are frământări că nu nu poate ține ritmul cu „lumea”, dar și mulțumirea că se poate regăsi în ea, fără a fi anihilat ca individ. De altfel, chiar criticul de artă Ana Amalia Dincă relevă faptul că „anularea  identității și absorbția ei în dinamica socială este un punct de cotitură în arta lui Marius Frățilă, «Psihic dinamic» reușind să cadențeze prin intermediul portretului fără detalii faciale, ritmica existențială a artistului, generată de lumea în care trăiește”.

Punctul de cotitură al lui Marius Frățilă poate însemna, uneori și un „moment de ruptură temporar”, câtă vreme artistul în și prin lucrările sale de pictură ni se destăinuie parțial. Oarecum „rebel”,  artistul își permite luxul de a nu-i păsa de ceea ce cred contemporanii săi despre arta pe care o promovează. Aceasta nu înseamnă, însă, nicidecum sfidare, ci detașare și, în mod deosebit, căutare. De unde și titlul expoziției: „Psihic dinamic”. Un psihic sau o conștiință care se frământă. Un om care nu dă ocazia altora să pătrundă în lumea sa interioară, decât prin creații.

„Vibrația identității sale ne este transmisă prin sugestia unei forme geometrice primare, cercul, niciodată complet desenat, marcând dorința artistului de a se apropia de perfecțiune”, mai spune Amalia Dincă. Cercul incomplet este așadar „portița” prin care iese din sine și se integrează într-un grup, într-un mediu pentru ca mai apoi, să se retragă în sine, la propriile căutări/frământări. Ceea ce face Marius Frățilă prin arta și mai ales prin căutările sale este ezitarea firească a omului de azi, care își caută refugiul în propriul eu. Doar că în cazul de față, acest „eu” înseamnă  efortul de a se adapta unei lumi pe care uneori o simte ca fiind a sa, alteori – nu!

Despre artist și lupta cu sine puteți afla vizitând expoziția de la Galeria de Artă Ploiești, în perioada 10-19 august 2026. Introducerea în lumea artistului va fi făcută de către criticul de artă Ana Amalia Dincă, odată cu vernisajul din data de 10 august, începând cu ora 17.00.

Practic, o „evadare” din propriul eu, un scurt popas la Galeria de Artă Ploiești.

Mariana DĂSCĂLACHE-NIȚICĂ
Pentru fiecare dintre noi există un timp al trăirii și un altul al mărturisirii. În cazul artiștilor, timpul destăinuirii poate fi măsurat, uneori, în anotimpuri.
Poate tocmai de aceea, lucrările artistei Beatrice Popa ne vor „vorbi”, toată această lună a lui august, despre o lume interioară a pictoriței, ce simte nevoia de a se destăinui publicului la Muzeul Memorial „Nicolae Grigorescu” Câmpina.
Picturile-confesiuni nu sunt un monolog al artistei, ci lasă loc unui dialog cu publicul vizitator, cât timp, după cum spune artista, „lucrările expuse sunt pagini ale jurnalului meu vizual, în care folosesc tehnici diverse, nu din dorința simplă de a experimenta, ci dintr-o necesitate interioară profundă în care fiecare concept vizual se naște cu propria personalitate și își cere propriul corp fizic”.

Corpuri fizice ce au necesitat, dincolo de talentul de necontestat, răbdarea pe care le impune artistei uleiul și, implicit, «timpul său lent de uscare»”. Un timp în care „trăirile interioare – după cum se destăinuie tot Beatrice Popa – îi permit să-și adâncească gândul”. O perioadă în care „există trăiri interioare care au nevoie de textura tehnicilor mixte pentru a prinde viață”.

Lucrările artistei au prins viață, iar acum se destăinuie: „Sunt momente în care gândurile mele au nevoie de rigoarea și tăcerea creionului, momente în care simt nevoia unei revărsări, pe care doar flutiditatea acuarelei și curgerea ei liberă o pot susține”.
Iar dacă revărsarea de „«Confesiuni vizuale» este totodată și o formă de arheologie interioară, iar fiecare lucrare reprezintă o decopertare a unui strat de memorie, a unei emoții reținute sau a unei stări de spirit”, și privitorul, la rându-i, își poate descoperi, straturi de emoție pe care nici nu bănuia că sunt sedimentate în propriul eu.

Pe cale de consecință, acei care îi vor admira lucrările sunt invitați, după cum spune chiar artista, la „o întâlnire la jumătatea drumului în care lucrările mele sunt doar jumătate din poveste, iar cealaltă jumătate se naște în ochii și în experiența fiecăruia dintre privitori. Astfel, ei devin confesorii mei tăcuți și implicit parteneri în acest act de creație”.

Este, în aceste două cuvinte – „parteneri de creație” – un respect pentru cine încercă să „respire” universul unui artist.
Sau o întâlnire ca de la suflet la suflet între artista Beatrice Popa și aceia care se regăsesc vizual-sentimental în picturile sale.