Poate-i adevărat, poate nu, că suntem o parte din ceea ce citim.
Cert este că în cazul de faţă, locuitorii din Lilieşti ( Băicoi) – Prahova sunt ei înşişi filele unei poveşti – monografii scrise de Leonard – Mihail Rădulescu.
La fel de sigur este că-ntro zi de sâmbătă, 18 aprilie, Anul Domnului, zecile de persoane care au onorat invitaţia de a participa la lansarea monografiei „Lilieşti: satul şi parohia” au fost un pic sau mai mult parte a unui trecut „updatat” la timpul prezent.
Şi asta poate pentru că, după cum avea să spună profesorul de ştiinţe socio-umane Sebastian Ştefănucă, de la Liceul Tehnologic „Constantin Cantacuzino”, „Lilieşti este un cartier atipic şi aş zice chiar inima oraşului Băicoi”, făcând referire la istoria acestor meleaguri, descrisă cu lux de amănunte de către autor. Sau, am adăuga, prinse pe larg în monografia lansată.

Suntem, într-adevăr, o parte din ceea ce citim. Iar nu la propriu, cât timp cartea- monografie scoate la iveală „trecerea/migraţia şi statornicirea în zona de nord a Munteniei şi îndeobşte a Lilieiştiului a transilvănenilor.
Şi nu puţini dintre cei care vor deschide această carte vor exclama: „Acesta a fost bunicul/străbunicul meu!”.
Fapt este că citind-o, ai senzaţia că Istoria curge sub ochii tăi. Că participi la ea. Că aevea sunt vremurile din urmă cu o sută de ani, să zicem.
Cert este că doctorandul Leonard- Mihail Rădulescu a pus locuitorilor din inima oraşului Băicoiului, Lilieşti – sau cartierului băicoian, spre a nu deranja organizarea administrativ-teritorială (sic!) – oglinda timpului ce-a curs şi parcă a stat totuşi în loc.
Nu de alta, dar amănunte despre concubinaj, mici sau mai mare divergenţe scandaluri între preoţi şi enoriaşi sau o „Fişă matricolă penală” – istorii sau documente, altfel de arhivă, nu sunt strict de domeniul trecutului. (Fireşte, nu la Lilieşti, inima oraşului Băicoi!).

„Nimic nou sub soare”, poate veţi spune, aflând ce cuprinde o monografie. Noi zicem că da. Şi chiar mai multe idei orginale ale autorului. Cum ar fi: „De unde numele de Lilieşti?”.
Răspunsul lui Leonard-Mihail Rădulescu, respectând şi părerile predecesorilor, este acela că nici de la „lilie” ( o formă populară de crin), nici de la Gura Cumetrei (nu insistăm acum ce-ar însemna…), cu atât mai puţin de la liliecii care bântuiau, noaptea, în jurul bisericii. „Credem că numele (Lilieşti-n.n.) ar sugera o mulţime de arbuşti de unde s-ar putea spune că ar fi vorba şi de o mulţime de oameni asemeni arbuştilor lilieci. Deci ar fi vorba de un toponim care ne duce cu gândul la un grup care stăpâneşte o zonă”.
( Iar coincidenţă sau nu, foto de sus, reprezentativă, chiar acest lucru sugerează.)

Citind monografia, te întrebi de nu cumva autorul şi-a greşit vocaţia. Fiindcă una este să te apleci asupra arhivelor, să răscoleşti, să faci conexiuni – şi alta să scrie literatură.
Fiindcă ne asumăm riscul de a ne duce prea departe, dar citind despre cum au fost prinşi trei tâlhari – de unde şi toponimele „Crucea spânzuratului” sau „Spânzuratul” – gândul te duce la E.A. Poe, respectiv „Crimele din Rue Morgue”. Plus alte evenimente prinse în monogarfie, ce ar putea face parte din literatura beletristică.
Pe cale de consecinţă, se naşte întrebarea: „Lilieşti, inima oraşului Băicoi” a pierdut un scriitor, dar a câştigat un viitor doctor în antropologie, sau invers?
Ori poate le împacă pe-amândouă… Răspunsul este la autor.
Şi, fireşte, la cei care îl cunosc mai bine şi au ţinut să spună câteva cuvinte şi despre carte, şi despre persoana care a trudit şase ani pentru ca aceasta să vadă lumina tiparului: prof.(dr) Sebastian Ştefănucă, Preot Coslujitor Marius Grigore, prof. gr.I şi Epitrop al Parohiei Lilieşti, Mădălin Posea (în foto, jos, de la stânga la dreapta. Autorul, al doilea…)

„Să se înţeleagă, biserica nu l-a ajutat pe Leonard din punct de vedere financiar”, a mai punctat în marja evenimentului, preotul Constantin Şinca.
Că lansarea a fost făcută la Parohia Lilieşti, nu trebuie nicio justificare. Dimpotrivă!
Fireşte, ultimul cuvânt l-a avut autorul monografiei. În dizertaţia sa, a sintetizat, cuprinsul monografiei. Corent, fluent, contrazicându-l parcă pe Arghezi: „Scriitorul vorbeşte greu. Zici că are pana cu care scrie în gură”.

Poate că-i adevărat, poate nu, că suntem o parte din ceea ce citim.
Doctorandul Leonard-Mihail Rădulescu este, cu siguranţă, o filă din monografia „Lilieşti: Satul şi parohia”.
Sau cartea însăşi…

Mariana DĂSCĂLACHE-NIŢICĂ
Se încheie o lună – martie – care a stat sub semnul poeziei lui Nichita Stănescu. Ecourile manifestărilor dedicate Poetului vor merge, însă, mai departe. Fiindcă nu poţi să trasezi o graniţă şi să spui „Gata, începând cu aprilie, poetul necuvintelor intră în neuitare!”.
Dimpotrivă, Nichita Stănescu va fi prezent mereu în conştiinţa noastră. Iar acest lucru se datorează şi manifestărilor ce marchează naşterea lui. Nu în ultimul rând, al personalităţilor care îi vor comemora scurta trecere pământeană spre nemurire.

Luni, 30 martie, la Colegiul Național „Ion Luca Caragiale”, începând cu ora 10.30, va avea loc deschiderea oficială a celei de a XXXVI-a ediții a „Festivalului de Poezie <<Nichita Stănescu>>”, eveniment la care vor participa Daniel Nicodim – prefectul județului Prahova, Dumitrescu Călin Ferentz Vlad – vicepreședinte al Consiliului Județean Prahova, precum şi reprezentanţi ai Primăriei Ploiești.
Tot la colegiul amintit, scriitorul Nicolae Băciuț va vorbi despre Nichita și locul lui în poezia românească. Moderator: prof. Constantin Stere, reprezentant al Direcției Județene pentru Cultură Prahova.
De asemenea, în satul Hârsa (comuna Plopu) va avea loc o vizită la Casa Memorială a pictorului Sorin Adam, unde va fi vernisată o expoziție dedicată lui Nichita Stănescu.

Marți, 31 martie 2026, în Parcul „Nichita Stănescu” Ploiești – la statuia poetului, începând cu ora 10.00, se va desfăşura ceremonia de depunere de flori la statuia poetului. Cu această ocazie, vor rosti alocuţiuni preşedintele Academiei Române – Ioan Aurel Pop, academicianul Valeriu Matei, Ioan Vulpescu şi Nicolae Băciuț.
Începând cu ora 11.00, la Muzeul Județean de Artă Prahova „Ion Ionescu-Quintus” va avea loc o sesiune de comunicări dedicate vieții și operei lui Nichita Stănescu, la care vor participa, de asemenea, nume de referinţă în cultura românească, respectiv: academician Ioan Aurel Pop, academician Valeriu Matei, academician Georgeta Filitti, Ioan Vulpescu, Nicolae Băciuț.
Totodată, de la ora 12.00, se va desfăşura festivitatea de onorare a personalităților și colaboratorilor care, de-a lungul timpului, au participat și au susținut organizarea „Festivalului de Poezie <<Nichita Stănescu>>”. Moderator: prof. Constantin Stere, reprezentant al Direcției Județene pentru Cultură Prahova.

Cum spuneam: se încheie luna dedicată „Poetului Necuvintelor”. Vor merge, în schimb, mai departe, cuvintele celor care i-au cinstit memoria şi, nu în ultimul, rând poezia.
Ceea ce nu-i puţin lucru. Dimpotrivă!

E prea frumos când într-o şcoală asculţi versurile lui George Ţărnea. Nu-i încă târziu „să-mpărtăşim aceeaşi taină” cu a copiiilor de la o instituţie de învăţământ precum Şcoala Gimnazială Apostolache – Prahova.
Este prea sec a spune pune că acolo a avut loc „Cercul pedagogic al diriginţilor de la şcoli de pe Valea Cricovului”.
Şi poate că e şi o greşeală în titlul de mai sus. „Sub frunţile noastre”, ar trebui scris. Rămâne să ne corecteze directorul Şcolii Gimnaziale Apostolache, prof. Simion Pelmuş.

Sau dacă este ca „Eminescu să ne judece”, atunci să amintim că „Glossa” poetului naţional nu le-a fost deloc străină.
Deci, „Toate-s vechi şi nouă toate”. Şi la Apostolache – Prahova, şi prin alte instituţii de învăţământ. Fiindcă nicicând nu vom crede în povestea cu drobul de sare, adaptată azi la modul „Vai, în ziua de azi nu se mai face carte”.
În Creangă, da!
Pentru că a fost prea frumos într-o zi de vineri, 27 martie 2026, să nu-ţi rămână-n gând cum au cântat corurile de elevi despre primăvară.
Ei, copiii, primăvara vieţii. Ei, elevii, roua dimineţilor şi vremurilor normale, aşezate, în care nu avem decât o singură alternativă: aceea de a crede. Sau de a contamina cu optimism prea multul rău al zilei de azi.
Fiindcă aşa se cade a spune mereu:„Ajungă-i zilei răutatea ei!

Pentru că mărturie stau cuvintele prof. Viorica Mincu, de la Liceul Valea Călugărească: „Astăzi am asistat la o activitate de suflet! Mulţumim colegei noastre (n.n. – prof. Otilia Pârvu) şi întregului colectiv, alături de dl. director (prof. Simion Pelmuş -n.n.)! S-a dat dovadă de armonie, calm şi creativitate pe parcursul întregii activităţi! Felicitări!”

Vineri, 27 martie a fost frumos şi bine la Apostolache- Prahova. Şi nicidecum rău, şi nicidecum răutate, cât timp Cercul Pedagogic cu tema „Educaţia prin tehnologie sau tehnologia prin educaţie” – responsabil prof. Otilia Elena Pîrvu, referatul fiind susţinut de către prof. Alexandra Lixandru .
Cerc pedagogic transformat într-o lecţie despre ce înseamnă implicare, vocaţie de dascăl.
„Educaţia prin tehnologie sau tehnologia prin educaţie?”… Un fel de „A fi sau a nu fi” încrezător că deşi sub fruntea noastră, poate-i noapte…”.

În ochii lor, de copii, se face zi!