Mariana DĂSCĂLACHE-NIȚICĂ
În fiecare dintre noi, indiferent de anotimp, există o primăvară. Indiferent de vârstă, visăm la un nou început. Un decembrie, de exemplu, poate însemna o primăvară la care visăm, pe care ne-o închipuim şi fireşte, vrem s-o trăim.
O primăvară peste primăvară – sau o dublă primăvară – ne oferă pictorul Doru Cristian Deliu, odată cu deschiderea expoziţiei de la Galeria de Artă Ploieşti, intitulată „Rătăcind printre primăveri”, care va avea loc joi, 5 martie 2026.

Rătăciri prin viaţă, ezitări la început de… un nou început. Certitudini sau, de ce nu?, un reper despre ce poate însemna fiecare primăvară pot fi tablourile artistului Doru Cristian Deliu, expuse timp de două săptămâni (perioada 5 – 18 martie) pe simezele Galeriei de Artă Ploiești.
Dar, printre iluzii sau visuri, expoziția artistului ne oferă și nostalgii. Acestea pot fi o constanță în viața noastră, iar nu un regret al timpului trecut.
Dimpotrivă, al unui timp-anotimp regăsit!
„Rătăcind printre primăveri”, trăiri-amintiri la timpul prezent, pentru noi, ca vizitatori.

Câteva cuvinte despre artist: Membru al UAP Grafică București, Doru Cristian Deliu a studiat la Universitatea de Arte București, Secția Grafică.
Expoziții personale: 2019 – „Gânduri”, tuș pe pânză, Galeria de Artă Ploiești; „Amintiri din altă țară”, pictură, Galeria de Artă Ploiești; „Gânduri”, tuș pe pânză, Galeria Simeza, București; „Amintiri din altă țară”, pictură, Muzeul Memorial „Nicolae Grigorescu” Câmpina; „Treceri”, tuș pe pânză, Galeria de Artă UAPR Craiova.
Expoziții de grup/Saloane: 2018, 2019, 2020, 2021, 2022, 2023, 2024, 2025 – Grafică, „Grafica Românească”, Căminul Artei, București; Grafică, Proiectul „1178? Gest pentru Eroi”, București; – Grafică, Salonul Național de Plastică Mică Brăila, ediția a XXII-a, Galeria de Artă Brăila; Grafică, Bienala Internațională de Arte Grafice „Constantin Brâncuși”, Muzeul Național „Constantin Brâncuși” Tg. Jiu; Pictură, Bienala de Pictură „Alexandru Ciucurencu”, Muzeul de Artă Tulcea.

Mariana DĂSCĂLACHE-NIȚICĂ
Potrivit unei informări a doamnei Iraida Florea – director al Centrului Cultural Brebu – , la Târgu Jiu, în Pavilionul ART 360, a avut loc lansarea numărului 17/2026, al primei reviste de lifestyle cultural din Prahova, LACE Magazine by Loredana Novac, o ediție integral dedicată părintelui artei moderne universale, Constantin Brâncuși cu copertă dedicată. Evenimentul a reunit comunitatea LACE, sosită din Prahova cu autocarul CoolTOURal, alături de iubitori ai frumosului brâncușian, artiști consacrați și personalități din viața administrativă și politică a județelor Gorj și Prahova. Această simbioză interregională confirmă forța actului cultural pe care Loredana Novac și colaboratorii săi îl construiesc cu consecvență de peste cinci ani.

O revistă de o asemenea calitate tipografică, culturală și artistică, dedicată integral lui Brâncuși, reprezintă un act de curaj editorial care nu ar fi fost posibil fără străduință, voință și o solidă cunoaștere a subiectului. Demersul Loredanei Novac și al cercului său de colaboratori — adevărați co-creatori ai acestor pagini cu parfum de tipografie nobilă, merită salutat cu respect și susținere.

Un moment-surpriză și de înaltă ținută intelectuală l-a constituit mesajul transmis de doamna Doina Lemny, una dintre cele mai importante specialiste în opera brâncușiană. În egală măsură, au fost apreciate intervențiile domnului Adrian-Marcel Tudor-Drăghici, viceprimarul municipiului Târgu Jiu, ale domnului Cornel Mihalache, managerul Centrului de Cercetare, Documentare și Promovare „Constantin Brâncuși”, precum și ale doamnei Adina Rențea, curatoarea expoziției omagiale vernisate cu doar câteva ore mai devreme la Muzeul Județean Gorj „Alexandru Ștefulescu”. S-au alăturat acestui demers cultural domnul Marius Soare subprefectul de Prahova și domnul Bogdan Novac primarul orașului Breaza.

Printre invitați s-au numărat sculptorii contemporani Alfred Dumitriu, Mihai Țopescu și Vlad Dumitriu, cvartetul Filarmonicii Ploiești, alături de directorul artistic Georgiana Maria Frîncu care au interpretat ariile favorite ale artistului sărbătorit, artiști fotografi, modele, designeri vestimentari și creatori de bijuterie, o comunitate vibrantă unită de aceeași reverență pentru artă și cultură.

Evenimentul s-a încheiat simbolic cu un tur ghidat pe Calea Eroilor, ansamblul monumental realizat de Constantin Brâncuși pe pământul natal, de la Poarta Sărutului la Masa Tăcerii și până la Coloana fără Sfârșit, un parcurs care a transformat lansarea acesutui număr al revistei într-o veritabilă experiență culturală de memorat.

…sau dincolo de un desen este un gând care te îndeamnă să ai grijă de tine. Și implicit, de cei din jurul tău.
La Apostolache – Prahova, când nu neapărat datorită funcției – dar prin puterea exemplului – primarul Mihail Bratu – se zbate ca la școala din localitate să fie o lecție despre viață ca la carte, aceasta nu înseamnă un început.
Este o continuitate. Și o atenție acordată elevilor de la Şcoala Gimnazială Apostolache – director, prof. Simion Pelmuş – despre cum să se ferească despre tentațiile vieții „cool”. Care înseamnă, nu de puține ori, droguri. Sau trafic de persoane…

Atunci când „dincolo de cifre” este viitorul unor elevi, niciodată și-n niciun loc din Prahova, inspectorul principal de poliție, Georgiana Dragomir – coordonatorul Centrului Regional Ploiești – Agenția Națională Împotriva Traficului de Persoane – nu a umblat cu jumătăți de măsură. Dimpotrivă!
Fiindcă a fost vorba despre tentațiile lumii moderne. Pentru că sunt momente când viața te poate strivi, dar un desen de care-ți amintești că l-ai făcut atunci când erai elev la Școala Gimnazială Apostolache poate fi un îndemn de a o lua de la capăt.
Fiindcă având grijă de viața ta, poți fi exemplu și pentru alții. Pentru că „Având grijă de tine, ai grijă de lume” – după cum a fost tematica întâlnirii de la Apostolache.
Firește, tot viața nu-i colorată precum în desenele pe care le puteți vedea în galeria foto de mai jos. Dar pot fi, de ce nu? ca o oglindă retrovizoare ce-ți poate aminti ce ai vrut să fii și ce ești…

A fost la Şcoala Gimnazială Apostolache și un concurs de desene. Și poate-i nedrept, dar așa sunt regulile: să amintim câștigătorii: Locul I – Stancu Andreea Diana / Locul II – Frangulea David / Locul III – Neacșu Erica / Locul IV – Andrei Teodor / Locul V – Toma Daria. La fel cum, de altfel, este și normal să credem că toți cei peste 180 de elevi de la ciclul primar și gimnazial care au participat la lecția-seminar organizată de Centrul Regional Ploiești – Agenția Națională Împotriva Traficului de Persoane – sunt învingători în lunga cursă a vieții plină de tentații.
Lecție la care au participat, firește, și cadrele didactice ale Școlii Gimnaziale Apostolache.

Dincolo de cifre, într-adevăr, au fost și sunt oameni: Ionuț Udrea – șeful Postului de Poliţie Apostolache. Și reprezentanții Gărzii Naționale de Mediu – Comisariatul Județean Prahova, care au abordat tema colectării selective a deșeurilor și i-au încurajat pe elevi să conștientizeze importanța reciclării și impactul pozitiv pe care micile gesturi le au asupra mediului înconjurător.
Tot „dincolo de cifre”, au fost firme precum Ioana Mateescu Makeup & Brow,
care a făcut posibilă organizarea evenimentului de la Apostolache.

La Apostolache – Prahova, miercuri, 11 februarie 2026, când dincolo de cifre, au fost oameni. Ca și alte dăți, la fel ca în continuare!

(Foto: Georgiana Dragomir, coordonator CR Ploiești – ANITP)

Mariana DĂSCĂLACHE-NIȚICĂ
Un fel de recviem sub formă de elogii postume… Aceasta înseamnă expoziția găzduită de Muzeul Județean de Artă Prahova „Ion Ionescu-Quintus” în memoria celui care și-a lăsat amprenta în arta românească, prin lucrările de pictură, acuarelă, desen şi tapiserie: Ovidiu Paştina.
Expoziția – și implicit lumea artistului în care suntem invitați să intrăm discret – este sintetizată de către criticul și istoricul de artă Mircea Oliv, în sensul în care Ovidiu Paștina „lasă lumea să fie, consimte la existența în ea, caută să facă lumea și lucrurile să fie așa cum sunt ele în sinele lor imediat. Prin el, prin acest pictor, se desăvârșește obișnuitul ca obișnuit.”.

Lumea celui care a fost Ovidiu Paștina mai înseamnă, însă, și o bine-meritată aducere aminte a celui ce a fost, artistul lăsând o serie de lucrări intrate în patrimoniul muzeului ploieștean, alături de cele din colecția familiei artistului.
În fapt, Ploieștiul este orașul care l-a adoptat, cât timp i-a conferit, în 2014, la împlinirea a 80 de ani, titlul de Cetățean de onoare, „ca semn de recunoaștere și prețuire a creației sale, precum și pentru atașamentul manifestat față de spațiul comunitar ploieștean”, sau câtă vreme, la Muzeul Județean de Artă Prahova „Ion Ionescu-Quintus” a expus cele mai multe dintre expozițiile sale personale. Ori câtă vreme, tot „Orașul Aurului Negru” este beneficiarul mai multor lucrări de artă monumentală, semnate Ovidiu Paștina, cum ar fi: mozaic, Magazinul Universal „Nord” Ploiești; mozaic, Palatul Administrativ Prahova, cu Vasile Celmare și Viorel Mărginean etc.
Tocmai de aceea, expoziția „Elegii” va sta la dispoziția publicului în perioada 12 februarie – 15 martie 2026.

Născut la Alba Iulia la data de 20 noiembrie 1934, a absolvit Academia de Arte Frumoase „Ion Andreescu” din Cluj-Napoca în 1959. În același an se stabilește la Ploiești și devine membru UAP. Are participări active la expoziții naționale și internaționale de pictură, artă decorativă și grafică. Este, de asemenea, autor al câtorva importante lucrări monumentale. Austria, Ungaria, Polonia, Germania, Suedia, Rusia, Cehia sunt țări în care artistul a expus. Colecții particulare și muzee din țară și din străinătate au achiziționat lucrări de-ale sale. Este deținătorul, printre altele, al Premiului „Ion Andreescu” (1980) al Academiei Române și al Premiului pentru Artă Monumentală al UAP (1979).
Regretata Ruxandra Ionescu, fost director al muzeului, spunea: Opțiunea lui Ovidiu Paștina pentru acuarelă ca tehnică de exprimare și scriitură individuală se înscrie într-o tradiție, temperamental, un constructiv atent observator al naturii înțeleasă ca spectacol, ca joc al aparențelor și înțelesurilor ascunse, Ovidiu Paștina alege deliberat tehnica acuarelei, care presupune trans­parențele formelor și semnifica­țiilor.

Vernisajul expoziției – curatori: Alice Neculea, expert și șef secție Artă și Mircea Oliv, istoric și critic de artă – va avea loc joi, 12 februarie 2026, ora 17.00, în prezența familiei artistului.

Ca un recviem cu elogii și „Elegii”…

Cât timp „puţine lucruri au rămas civile, în acest veac ploios şi militar”, cu atât mai bine-venită a fost iniţiativa prof. Florin Dinoiu, directorul şcolilor din comuna Sângeru – Prahova, de a organiza o lecţie-seminar despre camaraderie, solidaritate sau disciplină.
Un alt motiv pentru care au răspuns „prezent” reprezentanţi ai Cercului Militar Ploieşti la „apelul” aceluiaşi director Florin Dinoiu a fost informarea elevilor cu privire la opţiunile educaţionale şi traseele profesionale pe care le pot urma aceştia după finalizarea studiilor gimnaziale.

În fapt, un exemplu de carieră militară aleasă poate fi chiar unul dintre foştii elevi ai Şcolii Gimnaziale Mireş – Silviu Ştefănuţă Barbu – student, în prezent, la Academia Al. I. Cuza din Constanţa!
Dar, cum cu o floare nu se face primăvară în iarna vrajbei noastre, a fost nevoie, de cineva avizat, care să le spună copiilor nu cum se ascultă de ordine, nu să stea-n poziţie de drepţi, nu să dea onor mai marilor zilei, ci pur şi simplu, ce presupune admiterea la liceele militare, etapele de selecţie şi, nu în ultimul rând, avantajele unei cariere militare!
Iar acel cineva fost consilierul educaţional Tana Zamfir, de la Cercul Militar Ploieşti.

I-adevărat, „puţine lucruri au rămas civile, în acest veac ploios şi militar”.
Războaie văzute la televizor… Dar război mai poate fi şi fără gloanţe: râca, ura, invidia, dintre noi.
Sau că de ceva vreme, nu pe picior de plai – ci tot de război – suntem şi atunci când „necinstea şi prostia îşi ascund prin gropi norocul”…
Şi să nu ne-amăgim; nu „ploaia care va veni/le va potopi pe toate”!

Poate aceste noi generaţii, care înţeleg să dea onorul unei vieţi fără valori răsturnate…

Mariana DĂSCĂLACHE-NIŢICĂ

Afecțiunea poate lua uneori forme discrete, alteori se poate prezenta în forme concrete. În cazul artiștilor, afectul (afecțiunea) este în directă și instantă corelație cu privitorul (vizitatorul).
Tocmai de aceea trei artiste – Monica Șchiopu, Miriam Nassereddine și Maria Marcu – au ales să se adreseze „direct” privitorului, aidoma unui „Breaking News” ce îl poate surprinde la început, pentru ca mai apoi să-l liniștească.
Și deloc întâmplător, titlul expoziției ce va avea loc la Galeria de Artă Ploiești, în perioada 5-18 februarie, este „Afecte/Efecte”; pentru artiste contează mai întâi afecțiunea, iar după aceea efectul produs asupra privitorului.
Deci „Afecte/Efecte” cu şi despre sentimente!

Paradoxul – un atribut specific artiștilor – este acela că „noutatea” relevată de către cele trei artiste este viața cotidiană, în diferite ipostaze. Astfel că, lucrările expuse pe simezele Galeriei de Artă Ploiești surprind secvențe de gesturi, expresii pasagere ale fețelor… În ultimă instanță, oameni, și locuri ce fac parte din spațiul nostru familiar și, implicit, reacțiile emoționale apărute în urma unor situații sau întâmplări aparent banale.
Sunt, în fapt, crâmpeie din viața noastră, cu bune și cu rele, ca niște tușe alb-negru, între care sunt surprinse atât stabilitatea sau bucuria, cât și amăgirea, neputința, frica…

Cum ia naştere „afectul”/ afecţiunea, al cărei vernisaj va avea loc joi, 5 februarie, la ora 17.00, la Galeria de Artă Ploieşti? Prin prin simbolistica culorilor, așezarea formelor, gradul de contrast al suprafețelor, caracterul elementelor, conturul cadrului și tehnică, astfel încât picturile reprezintă și conțin efectele stărilor prin care trecem.
Fiindcă, în ultimă instanţă, pictura în sine este un efect exteriorizat al afectelor/ afecţiunilor artistelor.

Toate laolaltă, trăiri și în același timp mărturisiri despre noi.

Poate că în panta aceea, care deschide intrarea spre satul Valea Cricovului din comuna Apostolache e greu să te opreşti să depui o floare la statuia lui Vasile Paapa.
Probabil că la coborâre, pe acelaşi drum, îţi spui: „Altă dată! Acum n-am timp!”.
Dar, aşa cum „Statuile nu râd niciodată”, la fel de adevărat este că Vasile Paapa nu s-a supărat şi nu se va supăra că nu avem timp, că amânăm sau, şi mai rău, că uităm!

Nu l-a uitat, totuşi, la data de 1 februarie a.c. nici comunitatea locală, nici slujitorii Parohiei Valea Cricovului şi, nu în ultimul rând, Comunitatea Elenă Prahova, cât timp o delegaţie condusă de către președintele acesteia, Dragoș Gabriel Zisopol, a participat la slujba de comemorare dedicată împlinirii a 141 de ani de la trecerea în nefiinţă a lui Vasile Gh. Paapa.
Nu poate, ci sigur sunt generaţii – poate zeci, poate sute – care au absolvit Şcoala de la Valea Cricovului. Unii nu mai sunt… Au la rându-le, altfel de statui, prin cimitire.

Fapt este, însă, că la Apostolache – Prahova, se poate spune „Bucură-te atunci când grecii îţi fac daruri!„. Iar nu „Teme-te…”
Fireşte, îţi poate fi frică de altceva: de uitare! De uitarea oamenilor care au învăţat la Şcoala de Arte şi Meserii – devenită ulterior şcoală gimnazială. De nerecunoştinţa urmaşilor…
Fiindcă, parafrazăm, „Niciodată un singur om nu a făcut atât de multe pentru o comunitate”. Greşim: pentru mai multe comunităţi, răspândite de-a lungul timpului pe Valea Cricovului.
Fiindcă, după cum aminteşte şi Comunitatea Elenă Prahova, „Vasile Gh. Paapa a fost un binefăcător deosebit al comunității locale — recunoscut pentru implicarea sa directă în dezvoltarea satului prin construirea școlii și bisericii din Valea Cricovului, lăsând o moștenire durabilă pentru generațiile de copii și familii din zonă.
Conform documentelor istorice, Paapa a fondat o școală de meserii încă din 1873, susținând educația tinerilor — o inițiativă modernă pentru vremea sa — și a sprijinit permanent viața religioasă și socială a comunității.
La biserica „Sfânta Parascheva” din Valea Cricovului, după slujba de pomenire, am sărbătorit tradiția de tăiere a Vasilopitei împreună cu localnicii și membrii Comunității Elene Prahova — un moment de comuniune și unitate sufletească.
Manifestările s-au încheiat cu depunerea de coroane la mormântul și la bustul lui Vasile Paapa — o recunoaștere a dăruirii și impactului său în viața oamenilor din sat (…)”.

„Statuile nu râd niciodată”. Doar că uneori, însufleţite de recunoştinţă, surâd… Dar nu vedem noi!

(Foto, Comunitatea Elenă Prahova)