Arhive categorii: Actualitate

ISU Prahova – locul III pe ţară la proba de Prim-Ajutor Calificat

Potrivit unei informări a Inspectoratului General penru Situaţii de Urgenţă (IGSU), Competiția Națională de Descarcerare și de Acordare a Primului Ajutor Calificat, desfăşurată la Titu, în Dâmboviţa, şi-a stabilit ierarhia celor mai buni dintre cei buni salvatori.
„În cele trei zile, loturile reprezentative au avut ocazia să-și testeze abilitățile în condiții similare celor reale, în cadrul probelor de «descarcerare din vehicule» și «acordare a primului ajutor calificat».
Scenariile, atât simple cât și complexe, au fost concepute pentru a evidenția competențele profesionale ale salvatorilor noștri. Este important de menționat că această competiție s-a desfășurat pe timp de caniculă, ceea ce a făcut ca îndeplinirea probelor să fie și mai dificilă”.
Conform aceleiaşi surse, clasamentul final a arătat astfel: DESCARCERARE: Locul I – echipa ISU Mureș; Locul II – echipa ISU București-Ilfov; Locul III – echipa ISU Vrancea.
PRIM-AJUTOR: Locul I – echipa ISU București-Ilfov; Locul II – echipa ISU Maramureș; Locul III – echipa ISU Prahova.
„Cel mai bun comandant de echipaj” a fost desemnat plt. adj. şef Oarga Horea Lucian, din cadrul ISU Mureş; „Cea mai bună echipă de servanți” – plt.adj. șef Sora Sorin și plt.adj. Gavriloiu Alexandru din cadrul ISU București-Ilfov; „Cea mai bună echipă de paramedici” – plt.adj. șef Toma Vlad Daniel, plt.adj. Dolha Cosmin, plt. Maier Gabriel Sorin din cadrul ISU Mureș.
(Foto: ISU Prahova şi IGSU)
Detalii în linkul de mai jos:
<iframe src=”https://www.facebook.com/plugins/post.php?href=https%3A%2F%2Fwww.facebook.com%2Fisu.prahova.situatiideurgenta%2Fposts%2Fpfbid0iXav5YjxVZQD4qnwfrrnG5BzgFj8TBoQBf6uGibGYaEtPVtz5UhHyXYNEoZFv4Kkl&show_text=true&width=500″ width=”500″ height=”793″ style=”border:none;overflow:hidden” scrolling=”no” frameborder=”0″ allowfullscreen=”true” allow=”autoplay; clipboard-write; encrypted-media; picture-in-picture; web-share”></iframe>

Competiţia Naţională de Descarcerare, Dâmboviţa. Pe locurile unu, doi şi trei – Viaţa!

Sunt tineri şi arată frumos în foto. Pe de altă parte, ne vede Dumnezeu dacă scriem că un pompier, trăgându-şi sufletul după o misiune, nu dă bine la televizor sau pe site.
Pentru aceste din urmă interveţii, în care aceşti oameni luptă până la epuizare, nici de o mie de ori o mie de cuvinte nu sunt suficiente dacă priviţi mai jos, în galerie.
Dar, nu despre acest lucru facem scriere acum. Ci despre faptul că, potrivit unei informări a ISU Prahova, „a venit momentul să urăm succes colegilor noștri care s-au calificat la etapa națională a Competiției Naționale de Descarcerare și Acordare a Primului Ajutor Calificat, care se desfășoară începând de astăzi în județul Dâmbovița. Salvatorii ISU Prahova sunt pregătiți să treacă prin probele de foc ale competiției, înfruntând atât dificultatea impusă de probe, cât și temperaturile extrem de ridicate. Este cu adevărat un test pentru ei și un motiv în plus de mândrie pentru noi, cei care îi susținem!”.
Componența echipei de salvatori prahoveni: șef lot – lt.col Sorin Metea; antrenor – lt. George Șerban; comandant de echipaj – plt.adj. Cristian Popescu; servant – plt.adj. Gabriel Rădulescu; servant – plt. Mădălin Dumitrache; paramedic – plt.adj. Bogdan Ticoiu; paramedic – sg.maj. Ilie Ioniță; paramedic – plt.adj. Iustin Petcu; paramedic – plt.adj. Mihai Oprinoiu; conducător auto/paramedic – plt.adj. Ciprian Dinu.

Salvatorii sunt pregătiţi, da, şi pentru concursuri, şi pentru misiuni în Franţa şi pentru multe alte intervenţii.
Iar legat de competiţia care are loc începând de azi, în Dâmboviţa, noi credem că pe podiumul de premiere locurile unu, doi şi trei sunt ocupate de Vieţile salvate de ei.
Ei, reprezentanţii tuturor Inspectoratelor pentru Situaţii de Urgenţă din ţară.
(Foto: ISU Prahova)

Băile Valea Stelii-Băicoi. Locul unde se vindecă oasele. Poate și sufletele! Nu și vremurile!

Aici nu-i este ca la „Scăldătoarea Oilor”, unde cândva, mulțime de bolnavi așteptau mişcarea apei, „iar cel dintâi, care se cobora în ea, după tulburarea apei, se făcea sănătos, orice boală ar fi avut”. Dar poate fi, să nu vorbim cu păcat!
La Valea Stelii – Băicoi, băile nu te anesteziază imediat. Și nu ieși nici nou-născut, dar…
Dar, ce-i drept şi nu-i păcat, „mulţime de oameni” care se tratează, pe timp de vară, spun că nămolul şi apa sărată au efect tămăduitor pentru boli cum ar fi reumatism, coxartoze, spondiloză, discopatie şi alte afecţiuni care ţin de oase.
Este, la o adică, ca la „Întâlnire dintre pământuri”, a lui Marin Preda.
Doar că nu-i vorba despre destinul unor țărani. Mai degrabă, despre Labiș, trăit la prezent: „Soarele s-a scurs și a curs pe pământ”.
Sau, poate, și mai adânc!

Sunt două bazine amenajate. Unul în care te faci şi arăţi ca necuratul, negru din cap până în picioare – şi un altul cu apa nu neapărat limpede precum cristalul, dar cât de cât! Cât de cât, fiindcă şi aici se poate atinge pământul cu picioarele, adâncimea neatingând decât arareori doi metri. La fund este tot nămol. Flux şi reflux apele, acolo, n-au.

Valea Stelii – locul unde nu îţi crapă obrazul, ci noroiul pe tine. După o ungere cu nămol, soarele îl zvântă. Iar sfatul medicilor este ca, mai apoi, să te duci să te cureţi în bazinul cu apă sărată şi ceva mai curată. Nu de păcate – asta se face în altă parte… – ci de murdăria trupească.
Cât despre cea sufletească…

Oamenii, aici, sunt ok. Fiecare persoană stă în pătrăţelul ei. Pe şezlong sau pe cearceaf. Unii mai ațipesc, şi este firesc aşa. Şi apa, şi căldura, şi oboseala vremurilor care şi-au lăsat o parte din necazuri pe umerii lor de muritori şi-au pus amprenta.
Aţipesc şi se mai trezesc de strigătele copiilor care se bălăcesc. Aţipesc oamenii şi mai uită de griji. Probabil că Arhimede ar scoate o teorie nouă despre corpurile scufundate şi ieşite la suprafaţă cu sare pe ele. Nu ştim care și poate este mai bine aşa. Este mai bine, cât timp la Băile Valea Stelii-Băicoi te rupi de lume. Poate şi de griji. De multe, poate!

Băile de la Valea Stelii Țintea, Băicoi. Oamenii vin, se ung cu nămol, plutesc pe apa sărată cu speranţa că le va fi bine la sănătate. Şi, poate, cu iluzia unor vremuri cât de cât normale. Stau şi la soare, se adăpostesc şi sub umbrele. Se adăpostesc de razele soarelui. Nu şi de altele. Prea multe „altele”…
Băile Valea Stelii. Locul unde se vindecă oasele. Poate și sufletele.
Nu și vremurile…

Salvamont – „Cordon ombilical” între neviaţă şi viaţă

Noi aşa vedem cordelina aceea pe care coboară un salvator, pentru ca mai apoi să ridice o victimă: ca pe un cordon omblical în care cineva se naşte a doua oară.
Poate nu-i cazul în intervenţiile Salvamont Prahova, pe care le vom enumera mai jos, dar acest lucru nu schimbă deloc datele problemei; tot aşa scriem: Salvamont – „Cordon ombilical între neviaţă şi viaţă”.
Iar azi, ca şi în alte zile, victimele au fost ok.
Cităm din Salvamont Prahova:
1. „Intervenție a elicopterului 336 de la POA Brașov, pentru recuperarea de pe Valea Morarului a unui turist cu fractură la membrul inferior. Acesta a fost transportat la Spitalul Județean de Urgență Brașov.
2. Împreună cu colegii de la Salvamont – Salvaspeo Brașov și Salvamont Predeal, am asigurat asistența de specialitate la competiția de alergare montană Predeal Forest Run, având patru intervenții.
3. Tot la Azuga au mai fost două intervenții în cazul unor adolescenți ce au suferit fracturi ale membrelor superioare, în urma unor căzături pe traseele de mountain-bike.
4. Am asigurat asistența de specialitate la Concertul Internațional Stradivarius 2024, susținut la Cabana Caraiman, acordând primul ajutor medical unui turist cu hipertensiune arterială și atac de panică, acesta fiind apoi transportat până la Piatra Arsă”.
Cifrele din dreptul intervenţiilor ne-am permis să le punem noi. În schimb, a a întreba ce notă merită astfel de oameni este total anapoda.
Păi, cum Dumnezeu să-i dai o notă cuiva care salvează o viaţă?
(Foto, Salvamont Prahova)

A-nsufleţirii vamă la Mireşu Mare – Prahova

Are şi n-are dreptate Florin Dinoiu, directorul Liceului Tehnologic Sângeru – Prahova, când spune „activităţile şcolii de vară de la Mireşul Mare – Comuna Sângeru continuă să îmbogăţească viaţa elevilor”:
Are, pentru că, după cum mai scriam, în puţine instituţii de învăţământ găsim o astfel de efervescenţă în vacanţa de vară.
Pe de altă parte, fie-ne cu iertare!, n-are cât timp Şcoala de vară din sus-amintita localitate prahoveană reprezintă un model ce poate fi „împrumutat” sau chiar păstrat şi de alte şcoli. Sau comunităţi!
Fapt este că şi la vremea asta, când „soarele s-a topit şi-a căzut pe pământ”, la Mireşu Mare continuă şi tradiţia colaborării cu biserica.
Iar „Şcoala de vară” ce se va desfăşura în perioada iulie-august înseamnă, pe de o parte, cum să duci mai departe obiceiuri pe care unii le cred uitate/„îngropate”. Să asculţi, de exemplu, un artist – Constantin Alexandru Tabac cântând la cobză, la vremea „festivalurilor-fiţe” cu muzică electronică, nu-i puţin lucru.
Nu în ultimul rând: să-i înveţi pe elevi – aici, un rol îl are şi biserica din localitate, datorită preotului Corneliu Florin Pîrvu, precum şi a cadrelor didactice implicate în proiect – despre importanţa portului popular, apăi – să ne ierte Dumnezeu!, acest lucru înseamnă să ai har şi, respectiv, vocaţie de dascăl.
Sunt sărace cuvintele despre ce s-a întâmplat, până acum, la Școala de vară de la Mireşu Mare – Comuna Sângeru, Prahova. Şi nici măcar nu e valabilă expresia „o fotografie face cât o mie de cuvinte”. Chiar dacă sunt mai multe – în galeria de mai jos – tot nu poate fi înţeleasă o lecţie despre cum se duce tradiţia mai departe. Doar dacă eşti de-acolo. Sau acolo!
Doar dacă oferi, cum a făcut familia Diana şi George Chiriţă din localitate, câte-o bucată de fagure de miere „anticipând, parcă, rodul prin care putem să ne bucurăm de roadele muncii”, după cum scrie preotul Corneliu Florin Pîrvu.
Aşadar, o lecţie pe care o poţi înţelege doar dacă eşti martorul ei.
Sau, doar dacă dai „a-nsufleţirii tale vamă”, rupându-ţi din timpul tău, pentru copii. Şi, de ce nu, pentru păstrarea – ştim repetăm expresia, dar merită – unei tradiţii care pe alocuri s-a stins.
În vreme ce, în altele, dimpotrivă, s-a aprins!
La Mireşu Mare – Prahova, cum am zis.
Detalii, în link:
https://www.facebook.com/plugins/post.php?href=https%3A%2F%2Fwww.facebook.com%2Fpermalink.php%3Fstory_fbid%3Dpfbid02iqGo9GzUjx2YuVicoiMZnyKqG6Ns32FXBY4yqavGSDZVksabWmEMSHfRNkc21Ercl%26id%3D100077361579876&show_text=true&width=500

De ce Hamlet nu putea fi salvamontist

La salvamontişti – cu rare excepţii – e cum zice Shakespeare: „Totul e bine când se termină cu bine”.
Doar că ei nu-ncalcă pe Şaua Strunga – ca să dăm un exemplu la întâmplare -, postează şi pe-aici ţi-e drumul.
Nu, nu! Urmează alte şi alte misiuni. Şi, implicit, salvări de vieţi omeneşti.
Iar apropo de postări şi Updateuri, preluăm o informare Salvamont Prahova de astăzi:
„Intervenție în derulare pe Valea Caraimanului din Bucegi.
O fată a căzut de la înălțime suferind multiple traumatisme. La fața locului au ajuns doi salvatori montani, care i-au acordat primul ajutor medical. Un salvator montan va fi troliat din elicopter și va fi ridicat cu victima”.
Da, totul a fost bine, fiindcă s-a încheiat cu bine o altă misiune.
Şi-ar mai fi ceva: Hamlet este în literatură. Fiindcă, niciodată un salvamontist nu-şi pune întrebarea: „O mai fi sau n-o mai fi în viaţă victima?”.
Intervine cu prezumţia rezonabilă „Este!”.
D-aia este bine a scrie că aceşti oameni pun binele înainte. Şi, iertată-ne fie comparaţia!, dar Hamlet putea fi orice, numai salvamontist, nu!
A, şi încă ceva: bunul-simţ este, într-adevăr, oriunde. Chiar şi pe creasta muntelui.
Dovada: „Felicitări echipajului aero de la POA Brașov pentru aceste intervenții contracronometru (se lăsa întunericul), într-o zonă foarte dificilă”, mai scrie Salvamont Prahova.
Chapeau!
(Foto cu caracter ilustrativ, Salvamont Prahova)

Moara cu hodoronc-tronc: Slavici, auzi ce nume!

Domnişorul a cărui poveste o rezumăm este a unui viitor senator. Sau deputat, în cel mai nasol caz.
Face parte din partidul incapacităţii româneşti, deci are ca lozincă: „Slavici, auzi ce nume! (…). Mulţi n-o să ia Bacul să ne vedem tot aici, în toamnă”.
Şi tot când dau în fiert prunele, au loc alegeri. Că n-o fi culeasă de pe drum poama fără Bac sezonul ăsta electoral, ci peste patru ani, nu mai contează!
Importantă-i deschiderea tineretului spre valori marca reţele de socializare.
Continuăm story-ul: în timpul liber – şi-avea, gârlă – , viitorului ales i-a sărit în ochi, pe Insta, la „Matrimoniale temporare”, ce’a de genul: 

„Tânără, trecută prin chinurile lui Gheorghe Doja ale examenului de Capacitate, doresc relaţie part-time cu tânăr sensibil, care să rezoneze cu mine la Untold. Rog seriozitate, exclus ceteraşi de la Cluj. Nume de cod pe Moara”. 
Şi, cum la barza  chioară îi face Dumnezeu cuib, iar politicianului cu plagiat, un loc în Senat,  numita l-a ales partener, din droaia  de „fallowers”, pe membrul generaţiei „Slavici, auzi ce nume!”. 
Mesaj primit de la Moara: „Love, you! ui Neversea… Kam naşpa. Tu eşti k?”.
Ăsta care n-auzise de nea Ioan, cu prenume de clasic, a percutat în secunda doi: „Z  naşpa,  că mă bate soarli. Da’  mă târăsc io la umbră”.

Dar, la vârsta asta, cum poţi să ceri unui absolvent de liceu să ştie de „Moara cu noroc?” Zău, aşa! Sau de altă belea „Mara”! 
Combinate, amândouă, dau rezultanta „Moara cu hodoronc-tronc!”.
Cei doi – ea, Moara naşpa la Neversea, el, Goe din generaţia „Slavici, auzi ce nume”, se vor randevuza la Cluj.
Untold, chestii, trestii, atmosferă brici!

Ce-i naşpa în toată povestea asta?  Unii ca ei îşi vor lua Bacul pe la 30-40 de ani, când vor ajunge-n Parlament. Şi nu vor recunoaşte nici de-ai dracu’ plagiatu’. 
Iar până la urmă,  „Vlahuţă, auzi… Pfff! Alt nume!” , amarnic s-a-nşelat când a zis: „Nu de moarte mă cutremur, ci de veşnicia ei”.
Corect era, „Nu de  prostie mă tem, ci de veşnicia ei în fruntea țării”
În rest, s-au schimbat vremurile, literatura  naţională, aşijderea: „Moara cu noroc”  se numeşte, mai nou, „Moara cu hodoronc-tronc: Slavici, auzi ce nume!”. 
Chiar aşa! 

Câtă deznădejde sufletele lor poartă…

Să fie de la echipamentul greu? Să fie de la soarele care s-a topit şi azi, 7 iulie, şi a curs pe pământ? Sau e de la seceta, când ciuturile nu mai scot apă, ci lacrimi?
E câte puţin sau mai mult din toate. Sigur, mai multă durere!
Imaginea îi reprezintă pe unii dintre pompierii prahoveni prezenţi azi la un accident lângă Ploieşti.
Ei, salvatorii, n-au mai putut face nimic. Ei, de pe autospeciale, ei, de la Descarcerare, ei de pe echipajele SMURD.
Câtă deznădejde sufletele lor poartă.
Par că sunt la priveghi aceşti oameni care – iertat să ne fie dacă greşim – sunt primii la accidentele rutiere, primii la incendii, primii în „mediile ostile vieţii”, cum se spune în jargonul lor, al salvatorilor.
„Asta le este meseria!”, veţi spune.
Poate aveţi dreptate, poate nu!
Nu, pentru că din ştiinţa noastră, n-au „spor de suflete care plâng”. Şi nici plată de ore suplimentare pentru priveghi. Că aşa ceva parcă arată această imagine a ISU Prahova.
Şi nici pentru deznădejdea pe care o poartă întorcându-se de la un accident în urma căruia un bărbat, în vârstă de numai 42 de ani, a decedat.
Un suflet şi-a luat adio, azi, 7.07. 2024, dintre noi.
Dumnezeu să îl odihnească!
Ciuturile? Greşim: hidranţii nu mai asigură apa. Doar lacrimi…

Peste 700 perechi de încălţămine, oferite de Voluntarii Paraclisul Neamului unor familii nevoiaşe din Drăgăneşti – Prahova

Se spune, în general, că binele se face în tăcere. Uneori, însă, e bine a fi cunoscut, spre a servi drept exemplu.
În acest ultim context amintim că Voluntarii Paraclisului Catedralei Naţionale au oferit peste 700 de perechi de încălţăminte unor familii cu posibilităţi materiale reduse din localitatea prahoveană Drăgăneşti, potrivit unei informări a site-ului Basilica.ro.
În acest context, după cum scrie Alexandru Boboc pentru sursa citată, preotul paroh al comunităţii, părintele Daniel Ioniţă a declarat: „Am văzut multă bucurie si recunoştinţă în privirile oamenilor, deşi nu au exprimat-o în mod expres. Văd că este cineva care se mai gândeşte şi la ei, văd că nu sunt părăsiţi în vremurile acestea tulburi în care nimănui nu îi mai pasă de nimeni şi cred că astfel de gest e un fel de doctorie care lucrează în profunzime în inima omului. Să nu se simtă singur, să nu se simtă izolat, să nu se simtă exclus”.

Acţiunea a făcut parte din campania „Implică-te! Împreună reuşim mai mult”.
Cum scriam, binele făcut trebuie – mai ales în vremurile de azi – dat drept exemplu. Fiindcă, poate-poate, unii vom urma exemplul/îndemnul Voluntarilor Paraclisului Catedralei Naţionale: „Implică-te!Împreună reuşim mai mult!”.
(Foto, Voluntarii Paraclisului Catedralei Naționale)
Mai multe detalii, în linkul de mai jos:
https://www.facebook.com/plugins/post.php?href=https%3A%2F%2Fwww.facebook.com%2Fbasilica.ro%2Fposts%2Fpfbid0bmx8P22XvbckJNgg79N7SFdXi14MEHNi8TgTwaw3YytSkecWobhUYPdjyQKxtUCsl&show_text=true&width=500

„Ne întoarcem acasă, la ale noastre îndeletniciri”. La Mireș – Prahova

Este în această formulare a preotului Corneliu Florin Pîrvu, de la Parohia Mireș, Prahova – pe care am ales-o drept titlu -, poate spiritul care nu a lipsit niciodată acestui neam. Doar că-l mai uită, din când în când!
A te întoarce acasă… La ale tale îndeletniciri… „Cu inima plină de bucurie”, cum stă scris într-o postare a Parohiei Mireș.
Scriem despre mireni care s-au întors cu sufletul împăcat c-au făcut ceea ce trebuia. Anume, a da hrană spiritului, „într-un pelerinaj de două zile la leagănul creștinismului românesc – Dobrogea – Sfinților Apostoli Andrei și Filip, dar și ale altor sfinți viețuitori, cuvioși și mărturisitori ai Ortodoxiei”.
Acești oameni – mireni de la Mireș -, alături de preoți, îi vedeți și-n galeria foto de mai jos.
S-au întors, acasă, la ale lor îndeletniciri! Mai curați la suflet, mai împăcați!
Acasă, la Mireș, unde în ale lor ocupații/îndeletniciri poartă, cel mai probabil, credința în suflet.

Este, în această postare a parohiei prahovene ceva ce unora dintre noi, ne scapă.
Anume, că acest „acasă” l-am purtat, îl purtăm oriunde ne duce viața. Este în noi, chiar și atunci atunci când ni se pare că l-am uitat.
Iar „îndeletnicirea”, până la urmă, nu contează care e. Probabil în lucrul firesc, de zi cu zi: în a merge la munca câmpului, în a da „Bună-ziua”, în a spune „Sărut-mâna”, în multe lucruri ori faptele mai mari sau mai mărunte.
Valabil, firește, nu doar la Mireș – Prahova, ci peste tot. În special „la țară”, cum mai spun unii.
Iar atât timp cât nu vom uita să scriem și să vorbim „Ne întoarcem acasă”, nimic nu-i pierdut.
Și nici înstrăinat, fiindcă scrie preotul paroh Florin Corneliu Pîrvu: „la ale noastre îndeletniciri”, nu la îndeletnicirile noastre.
Punând, așadar, pe „ale noastre” înainte, „am învățat să fim veșnici”.

Postarea integrală a Parohiei Mireș, Prahova:
„Cu inima plină de bucurie și recunoștință pentru folosul duhovnicesc pe care ni L-a dăruit Bunul Dumnezeu în cele două zile de pelerinaj în leagănul creștinismului românesc – Dobrogea -Sfinților Apostoli Andrei și Filip ne întoarcem acasă, la ale noastre îndeletniciri cu binecuvântarea lor și a Înaltpreasfințitului Părinte Teodosie arhiepiscopul Tomisului, cu bucuria reîntâlnirii cu părintele Bogdan Dinoiu, fiul satului nostru și a Preacuvioșilor părinți stareți de la care am luat binecuvântare!”