Legenda spune că Narcis a căzut ca fraierul într-o fântână. Vraja mării, că realitatea-i alta! Scrie-n rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul „Of, viața mea”. Spicuim:
„În fapt, victima a făcut un triplu salt mortal de la trambulină, pentru că n-a mai suportat traiul. Când vedea fluturașul de salariu, îl lua capul. Martorii jură că vorbea singur: <<Atât pentru factura la lumină, de cinci ori mai mult pentru ca viteza de propagare a sunetului să pună frână, să n-o depășească prețul la benzină… Aidicapu’meu>>”.
(Acum, să recunoaștem: aproape-n fiecare dintre noi zace un suflet de Narcis nefericit.)
Mai zic procurorii: „Victima a luat hotărârea să se-mprumute la o bancă. A întârziat câteva luni, i-au pus sechestru pe casă. Disperat, a apelat la rude, pretenași de pahar, colegi de la liceul făcut la seral. Geaba, că nimeni nu-l mai cunoștea”.
(Pe bune, câți dintre noi n-am fost sau suntem, ca Narcis? Părăsiți de prieteni la nevoi.)
Mai spicuim: „Decedatul s-a angajat pe perioadă determinată la firma <<Pruna & Prăjina”. Își făcea treaba, până a comis-o: A rupt o rămurea dintr-un prun vânăt. Patronul i-a-nvinețit ochii, Narcis a făcut reclamație la ITM. Da’ ăia n-au oameni destui la câte muște sunt prin birouri. Iar noi, procurorii de la Parchetul de pe lângă Tribunalul „Of, viața mea!” am luat act că firma Pruna & Prăjina s-a dizolvat”.
(Acum, sinceri să fim, câți Narciși triști din țara asta n-au pățit la fel?)
Un pargraf mai jos: „Victima a fost vizitată la apus de soare de recuperatori. I-au băgat deștele-n ușă, da’ nu ei l-au omorât. Ea -adică el – a ales varinta sus-amintitului triplu salt mortal, deși putea să-și bage unghia-n gât”.
(Doar trăim într-o țară liberă, în care hotărăște cum poate să moară. Cum să trăiască, nu!)
Final de rechizitoriu: „Cercetările în speța Narcis sunt continuate de aceeași procurori care au instrumentat Dosarul Mineriada, Revoluției și alte „cazuri-legende” mai recente…
Doamne, apără și păzește!













