Să faci o tapă la un arbore, pentru ca mai apoi să strigi „Cade!” este sau nu ușor. A readuce însă lemnul la viață… Ei bine, aceasta este o artă.  Și nu la îndemâna oricui!
Să realizezi o sală de clasă intitulată „Școala din pădure” este darul unui om nu numai pentru Muzeul Cinegetic Posada, ci pentru lumea asta care a uitat să mai ia aminte la cuvintele „Carte frumoasă, cinste cui te-a scris”.
Iar noi îl parafrazăm pe  Arghezi, scriind: „Felicitări Gabriel Pătrașc pentru inițiativă!”.
Fiindcă acestui artist care sculptează în lemn cu motofierăstrăul este ideea, nu a vreunui ministru al Educaţiei!
Iar dacă orice profan crede că știe să calculeze anii de viață ai unui arbore căzut la pământ, în cazul de faţă, se înșală. Nu de alta, dar dacă a citi înseamnă a trăi mai multe vieți, artistul despre care scriem chiar transpune parabola în realitate.
Fiindcă, ce altceva înseamnă „Şcoala din pădure” de la Muzeul Cinegetic Posada decât o invitație la lectură. Şi, implicit, de a trăi mai multe copilării.

Firește, acest nume – Gabriel Pătrașc – nu ține capul de afiș al ziarelor sau al emisiunilor televizate, precum al fotbaliștilor sau al vedetelor de carton. 
Cu atât mai puțin al politicienilor, care se bat cu pumnii în piept că schimbă sistemul de învățământ românesc. 
Deci, cine este Gabriel Pătrașc? Păi, omul care dă suflet lemnului.
Că este o vocație un astfel de lucru, lesne de ghicit. Că este, de asemenea vorba despre talent – dublat sau triplat de o muncă pe care numai dumnealui o știe – aceasta este o altă poveste asupra căreia  vom reveni.

Am amintit despre lemn, viaţă, lectură la invitaţia creatorului digital. Am uitat însă ceva: păstrarea tradiţiilor, rescrierea – în sensul bun – al istoriei.
Stă dovadă în acest sens expoziţia găzduită în parcul Muzeului Cinegetic Posada, în care sunt prezentate 12 sculpturi înfăţişând animale simbol ale României.
În fapt, despre acestea se scria pe pagina de Facebook a muzeului: „Lunga istorie a poporului român în spațiul carpatic și apropierea lui de natură au făcut ca animalele sălbatice să capete valoare de simbol, influențând astfel tradițiile populare românești. Vă invităm să descoperiți animalele-simbol ale culturii noastre, într-o formă originală și atractivă!”.
Deci, să dăm Cezarului ce-i al Cezarului, iar lui Gabriel Pătraşc ce este al artistului: har, dar, originalitate şi măiestrie.
Toate acestea într-un timp în care şcoala parcă nu mai este şcoală, iar istoria se clatină sub priviri mai mult sau mai puţin indiferente.
Poate, doar interesate!
De la astfel de oameni cum este Gabriel Pătraşc, poate-poate vom învăţa odată şi-odată că-ntr-adevăr, „codru-i frate cu românul”.

Şi că istoria noastră poate fi repusă în matca firească.

(Foto, Gabriel Pătrasc, Facebook)