Mariana DĂSCĂLACHE-NIŢICĂ
E greu – dacă nu imposibil – să încadrezi un artist într-un anume curent. Cu atât mai puțin în niște canoane.
Și atunci, ce altceva îți rămâne de făcut decât să-ți pui mai întâi întrebări, pentru a găsi un numitor comun al talentului său.
Riscant și acest din urmă lucru, dar…
Cine este Daniel Toader? Iar un răspuns ar fi acela că „a lucrat cu dăruire și talent pentru cinematografia românească și internațională, obținând, în 2012 două premii naționale, Premiul Uniunii Cineaștilor și Premiul Gopo pentru scenografia filmului „Dacă bobul nu moare”, și două nominalizări la festivaluri internaționale de film”.
Și-atunci, te oprești aici?
Nu, fiindcă mai este și „omul care construieşte imagini de-o fracţiune de secundă, pentru scene cât un peisaj şi poveşti de ore. Descoperă, de fapt redescoperă, într-o pauză de respiraţie, vibraţia ancestrală a picturii de şevalet, a furtunilor pline de culoare aduse pe pânză, a amintirilor în clarobscurul recunoştinţei, a compoziţiilor de atelier cu planuri în desprindere” (Marius Tiţa, critic).
Deci, cine este artistul Daniel Toader?

Provizoriu, dilema pare rezolvată, cât timp joi, 6 martie, ora 17.00, la Galeria de Artă Ploiești va avea loc vernisajul expoziției de pictură intitulate, deloc întâmplător, „Rădăcini”, care înseamnă nu mai puțin de 120 de picturi realizate în numai trei luni din cursul anului 2024!
Acolo, așadar, vom putea lua cunoştinţă cu mărturisirea lui Daniel Toader: „Rădăcini este titlul unei expoziţii-manifest prin care îmi mărturisesc apartenenţa culturală”.
O mărturisire nu doar de o zi, ci în perioada 6 – 19 martie 2025, cât timp lucrările artistului vor fi expuse pe simezele Galeriei de Artă Ploiești.
Acolo unde putem privi, după cum spune tot criticul Marius Tiţa, „opera plastică a lui Daniel Toader în toată complexitatea sa şi vom ajunge să vedem întreaga dedicaţie a unui om talentat care şi-a făcut destin din această menire. Vedem întregul ca pe un peisaj tumultos, în care artistul este nerăbdător să spună cât mai mult, chiar să vorbească pe mai multe voci în acelaşi timp. Cu smerenia pictorului dăruit, a creat armonii şi spaţii”.

Născut în Teleorman, urmează cursurile Liceului de Artă „Nicolae Tonitza” din București. Din 1987 își continuă pregătirea în domeniul scenografiei, la Institutul de Artă „Nicolae Grigorescu”, viitoarea UNARTE, cu Ion Bitzan, Vasile Roman, Dan Jitianu, Nicolae Ularu. De la absolvire, în 1992, până în 2020, a lucrat ca scenograf de film, fiind atât membru  al UCIN – Uniunea Cineaștilor, cât și al Uniunii Artiștilor Plastici din România. În acest timp, Daniel Toader nu a întrerupt legătura cu pictura de șevalet și iconografia, pasiuni neîmpărtășite publicului larg, pe simeze, ci doar cercului de prieteni și cunoștințe. Odată cu debutul pandemiei, în 2020, și limitarea colaborărilor în domeniul cinematografiei, se retrage în atelier și se dedică studiului iconografic și picturii de șevalet.