Că tot aşa aud  unde mă duc. Că poate să-nflorească şi teiul, că de-ar fi să curgă prin şanţuri lapte de cuc sau de-ar  înflori salcâmii, răsună valea doar de vorbele-astea: „Oamini de ispravă, măi tată!”.
Fiinţe umaniste care pun mâna pe lopată şi-adună frunzele din pom, înainte să cadă. Să fie ţara curată. Pfaiii…
Într-o zi, chiar un puştan din Generaţia Z, cum o numesc unii, privea la smartphone şi exclama: „Vow, pretty woman!”. 
Am tras cu ochiul la telefonul lui. Avea pe ecranul de oprire mecla unui candidate. Deştept băiat, zău aşa! 

Că tot aşa aud, pe unde mă duc. Ieri, eram pe-un ogor, iar pe post de vestigiu, un tractor.
Nici nu m-apropii bine, că-ncepe să duduie. Motorul, nu la cine vă gândiţi dumneavoastră. Iar ţeava de eşapament nu scotea fum, ci glăsuia: „Ce gospodină are ţara, mânca-o-ar mama!”.
Mama, logic, era ţeava verticală de U 650, că asta era marca tractorului. 
Deci, oamini de ispravă, aleşi pe sprânceană! Că oameni pot fi mulţi, dar oamini ca ei, nu!

Chiar la oraş când dă câte un conducător auto cu roata-n groapă, exclamă: „Lasă c-o nivelează ştiu eu cine!”. Apoi se uită spre cer, dar nu cere ajutorul Celui de Sus, ci al ăluia cocoţat pe banner.
Şi apropo de şoferi; chiar am văzut la tv ceva declaraţii ale unor conducători auto care stăteau în trafic 7 ore între Comarnic şi Sinaia. Dau un exemplu: Reporteriţa i-a întins unuia momeala: „Nu-i aşa că v-aţi plictisit de-atâta stat bară la bară?”.
Şoferul: „Cum să vă explic eu? Păi, cu răbdarea, treci şi marea. Aşa şi eu voi trece munţii spre Braşov. Întru gloria lumii, a ţării şi-al său nou  preşedinte, patinăm înainte”.
Când să zică şi numele ăstuia din urmă, i-au tăiat macaroana ăia din studio, că urma rubrica „Meteo”. Şi-a zis că vom avea o vreme cu soare, plus 27 de grade la umbră, până la buza pârtiei de schi. Iar un pic mai sus, zăpadă cât casa, să se bucure turiştii de vacanţă.
În sfârşit, pe unde m-am dus, de unde m-am întors, am întâlnit oameni voioşi. Nerăbdători să vină odată alegerile astea.
Să avem şi noi oamini de ispravă în fruntea naţiei. Care să pună mâna pe lopată. Iar dacă nu… Of, of şi iar of, măi tată! 
Că oameni pot fi mulţi, dar oamini ca ei, nu!