Mariana DĂSCĂLACHE-NIȚICĂ
Au și poveștile o poveste a lor. Iar ele prind viață acolo unde sufletul oamenilor lasă amprenta pasiunii, dăruirii, vocației și, nu în ultimul rând, a talentului.
Și tot ca-n povești, devenite realitate: Vestea despre ce se întâmplă la Brebu s-a dus, poate, „peste mări și țări”.
Așa se face că nu întâmplător, oaspeți de seamă au poposit, cât le-a îngăduit timpul, acolo.
Și poate tocmai de aceea soarele a fost mai generos ca oricând într-o zi de 14 ale lunii octombrie, când în localitatea prahoveană a ajuns o delegație din Serbia.
Iar după cum informează Adrian Gheorghe Ungureanu, edilul localității, „Excelența Sa Ambasadorul Republicii Serbia la București, domnul Stefan Tomasevic și domnul prim-consilier Miodrag Sekulic au vizitat Primăria Brebu și obiectivele culturale adiacente, unul din scopuri fiind de a realiza pe viitor, un parteneriat între comuna Brebu și o localitate din Serbia. Discuțiile purtate cu Excelența Sa, Ambasadorul Republicii Serbia în România s-au desfășurat într-un cadru tradițional deosebit, unde i-a fost prezentată localitatea din punct de vedere administrativ, istoric și cultural”.
Cum era și firesc, Excelența sa a fost primită cu pâine și sare.
Firesc, pentru că stă în firea oamenilor de acolo să păstreze, nu numai în astfel de ocazii, tradiția românească. Iar dacă întrebați de ce, răspunsul e simplu: Își iubesc localitatea, meleagurile, precum „sarea în bucate”.
Dar, poveștile nu au doar o poveste, ci și o istorie. Aşa se explică faptul că Excelența Sa Ambasadorul Stefan Tomasevic a retrăit istoria poporului său, văzând un fost rege sârb la loc de cinste la muzeul Casa Domnească. (jos, în foto – galerie)
Și n-a fost nimic regizat, totul a intrat și intră în firescul unei localități prahovene al cărui primar, Adrian Gheorghe Ungureanu, ştie să o facă cunoscută mai ales prin cultură!
Povestea istoriei și a culturii de la Brebu a trecut demult peste granițe. Ea continuă, cum ziceam, dacă nu încă „peste mări și țări”, în Serbia, da.
Am scris nu încă, fiindcă uneori, ai senzația că la Brebu, nu în altă parte, s-a născut vocația pentru cultură, respectul pentru tradiții din România.
Și nu se rezumă doar la un eveniment care a avut loc într-o zi de 14 octombrie, ci la mai tot ce are valoros țara asta de poveste.
Pe care unii știu s-o iubească, necondiționat, „ca sare-n bucate!”.
Sigur la Brebu, poate și prin altă parte…





