De pe vremea când eram soldat neisprăvit n-am mai trăit  aşa întâmplare. Adică, vedeţi dumneavoastră, când suna deşteptarea, săream ca ars din pat. 
Ieri, ce să vezi? Adică ce-am auzit?
C-a sunat iar alarma! Da’ nu cum face aia de la telefon: „La muncă, putoare, nu la-ntins mâna!”  
Da’ şi eu, prostul companiei, recunosc! Ciufulit, scot capul pe geam.  O caravană trecea. Urlau câinii, dar nu şi oamenii. Fugeau şobolanii, dar nu şi candidaţii. Un  plisc duios mi-a  zis: „Draguţule, opreşte păsările călătoare din zborul lor!”. 
Eu, şmecher, nevoie mare: „Păi ele pleacă într-o lume mai brici!”.
 Iar între noi fie vorba, pentru mine, „brici” înseamnă ideal, nemaipomenit  şi aşa mai departe! Prin altă parte…

Un alt glas şi mai suav (cred că m-a bunghit că-s cam bleg) mi-a susurat: ” Vino, frumosule, să-ţi explic cum stă treaba!”.
Puteam să rezist  unui aşa compliment: „frumosule”?  Şi m-am dus, n-aş mai fi făcut-o!
Şi-am auzit motivarea beton oferită: „Află că din decembrie se schimbă macaroana în ţară!” 
Nedumerit, dădui să lansez o întrebare, dar mi-a retezat-o un al treilea: „La iarnă, marea va avea temperatura  constantă de 27 de grade  Celsius. La umbră! Deci, nu-i păcat să-şi  mai ia zborul păsările călătoare de pe plaiul mioritic?
Am zis că e, dar nu ştiu ce rol am eu, biet figurant, în  „Zbor deasupra unui cuib de cuci”. 
„Le opreşti. Le dai amendă, dacă refuză.  Acum, decolează şi stai în  văzduh, să le tai calea!” mi-au zis toţi trei  într-un glas. Sau interes…

Aşa făcui.  Că eu stau la etajul cinci, dar am avansat. Stau pe acoperiş, şi opresc mierlele  să zboare. 
Uneia i-am întocmit  chiar  proces verbal  pentru comiterea infracţiunii de zbor neautorizat şi l-am înaintat organelor abilitate.
„Poliţiei!, veţi zice, iar eu vă spun că nu. Comisiei juridice a viitoarei Camere a Deputaţilor!  Că aşa a zis nenea ăla care mi-a zis că-s frumos, bengos, şi alte chestii din astea care mă  fac frate cu Făt Frumos. Că va ajunge  om mare  prin odaia aia. Şi-l cred, la cum fug şobolanii, la cum se-ascund până şi târâtoarele de  scârbă.
D-aia  vă zic: Nu veniţi şi voi sus, pe acoperiş? Sau măcar urcaţi fiecare dintre voi, cu drept de vot, pe case, pe stâlpi, prin  pruni…
Şi opriţi din zbor toate păsările călătoare. Numai aşa, împreună, putem avea o iarnă brici.
Şi apa mării cu temperatura constantă de  27 de grade. La umbră!
Ce mai contează că ţara va fi  tot în beznă, condusă de licurici?