Marcel Bejgu sau despre cum „a picta înseamnă a vibra”. La Galeria de Artă Ploiești


Mariana DĂSCĂLACHE – NIȚICĂ
Dacă una dintre cele mai mari pedepse pentru un român care știe să citească este – precum spunea Caragiale – aceea de a nu-l lăsa să scrie și să publice, nu la fel stau lucrurile și cu pictura.
„A picta înseamnă a vibra”, am scrie, din perspectiva admiratorului, despre lucrările cunoscutului artist ploieștean Marcel Bejgu.
Lucrările sale au darul/vocația de a te face pe tine, privitor, să te întrebi în fața unui tablou precum cel de sus: „Unde ești copilărie, cu pădurea ta, cu tot?”, pentru ca tot tu să te aștepți să apari de după un copac. Nu de alta, dar pictorul nu strivește nici amintiri, nici flori, nici lacrimi și, cu atât mai puțin, aduceri aminte, ca să-l parafrazăm pe Blaga.
Artistul este, în fapt, un meseriaș care îți mai pune o fereastră la casă, prin care îți deschide perspective. Marcel Bejgu imortalizează – „temporar”, am spune – o toamnă, cum este cazul expoziției de la Galeria de artă Ploiești, dar, pe de altă parte, te invită – ba chiar „insistă”, discret, evident – să întrezărești și renașterea naturii, în primăvara ce va să vină.
„Pentru că a picta ca Marcel Bejgu, înseamnă a vibra”. Cam așa spunea cineva, deschizând perspectiva unei curiozități în a afla și cine este omul din spatele picturilor.
Lucrările artistului stau mărturie a unui timp al trăirii, dar și cel al mărturisirii, fără să insiste pe simboluri abstracte. Doar lasă perspective, fără a avea pretenția că deține – în arta pe care o stăpânește – adevărul absolut.
După cum, Marcel Bejgu trebuie privit nicidecum ca un pictor local, ci cu tușe ce depășesc granițele: european, așadar.
El se apropie de natură precum cercetătorii care etichetează pădurile virgine. Le surprinde și lasă privitorului libertatea de a descoperi nuanțe, ce le apropie pe ele de viață.
Și, nu în ultimul rând, artistul nu „forțează” privitorul prin lucrări abstracte, de genul „Ce-a vrut să spună autorul?”.
Că, doar se știe, unul dintre cele mai grele lucruri pe care le poți face în viață – iar în mod deosebit, în artă – este simplitatea.
O „simplitate” încărcată cu atât de multe sensuri, pe care vă invităm să o priviți/simțiți la vernisajul ce va avea loc în data de 26 septembrie 2024, ora 17.00, la Galeria de Artă Ploiești.
Expoziția va fi deschisă până la data de 9 octombrie 2024.


Referințe critice, Florin Șuțu, pictor: „Compozițiile pictorului Marcel Bejgu nu au nimic din dislocările cromatice și contrastele valorice, abrupte ca scop în sine. (…) Copacii par ortografierea unei evanghelii proaspăt tipărite, cerurile par cămășile mucenicilor, spălate și întinse la uscat, zăpezile albe și moi țin de cald florilor de câmp, cele care vor poposi peste timp în ulcelele de lut de lângă șevaletul artistului. Potecile firave strecurate lin printre ierburi, duc privitorul în lumea memoriei afective, o lume pe care pictorul Marcel Bejgu o poartă cu sine și o așază pe simeze pentru semeni și prieteni dragi…”

Dan Rădulescu, critic de artă: „O cromatică din poveștile copilăriei, nu idilică, lumina atot prezentă, tonurile de brun, galben, verde, toate se contopesc străveziu, firav, ca-ntr-un zâmbet de după-o mirare. Rar, câte-un drum abia trasat… Continua mișcare a naturii, foșnetele, vântul, leapșa norilor, chiar imperceptibila mișcare de rotație a Pământului, nu lasă închegat nimic, de-asta spuneam mai-nainte aparent, un ușor freamăt, ca un fior străbat peisajele lui Marcel Bejgu. Dar, dacă-tredeschidem ochii, atunci emoția se oprește parcă, pentru o clipă, două, trei, desprinzându-se pânzei, așa cum s-a lăsat furată și realității și, de aici, se-așează-n sufletele noastre…”.

„Cine este omul din spatele picturilor”: Absolvent al Institutului de Arte Plastice, Universitatea Iaşi și al Universității Naționale de Artă Bucureşti, Marcel Bejgu este membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România încă din anul 1979.
Din 1990 a făcut parte din conducerea Filialei Ploiești a U.A.P., fiind și profesor la catedra de pictură-desen a Colegiului „Carmen Sylva“ din Ploiești.
Începând cu anul 1974, a expus, participând la toate saloanele de artă judeţene, interjudeţene organizate de Filiala U.A.P. Ploieşti, precum și la peste 80 de expoziții naționale, anuale sau bienale de pictură și sculptură.
Dintre expozițiile persoanele, spicuim: Galeria de Artă Ploiești; Greiswald, Germania; Galeria SILVA Bușteni; Spitalul Fundeni București.
Expoziții de grup: Galeria ¾ Teatrul Național București; J.L. Calderon București; Bienala „Gheorghe Petrașcu“ Târgoviște; 2000 – Salonul Artiștilor Ploieșteni, Galeria „Apollo“ București; Salonul Artelor Brașov; Bienala „Ion Andreescu“ Buzău; Bienala „Lascăr Vorel“ Piatra Neamț; Grup 73, Galeria „Cupola“ Iași.
Expoziții internaționale: „Florile în pictura românească” – Viena; Torun – Polonia; „Arta românească contemporană” – Stuttgart; Escrennes – Franţa; Madrid, Spania.
Are 30 de lucrări de artă monumentală religioasă – mozaic.
Premii: Diploma de laureat la bienalele de pictură din 1983 și 1985. În 2013 și 2014 obține premiul Expoziției Omagiale „Nichita Stănescu“ și premiul Muzeului de Artă Ploiești.
Lucrări în colecții de stat și particulare: România, Italia, Austria, Germania, SUA, Canada, Polonia, Israel, Japonia, Iugoslavia; Indonezia, Franța, Elveția, Australia, Danemarca, Noua Zeelandă, Brazilia, China.