Nu neapărat despre Labiș e vorba când scriem despre cum o mai duce veșnicia pe la sate. Cu atât mai puțin despre Blaga!
Doar că, de ești om de bună-credință, „te întreabă și socoate” ce s-a-nâmplat, ce se-ntâmplă de vreo doi ani, dacă nu ne înșelăm, într-o comună aflată la aproape 50 de kilometri de Ploiești.
Și-s vești bune, pentru cine vrea să le-audă. Sau pentru cine vrea să ia seamă la ceea ce face prof. Florin Dinoiu, directorul Liceului Tehnologic Sângeru. Ori să ia aminte de implicarea preotului paroh Corneliu Florin Pârvu!
Au fost multe activități, coordonate de cadre didactice și voluntari. Toate, purtând o deviză: „Nimic pentru tine, totul pentru toți”.

Azi, în cadrul activității organizate în satul Butuci, au fost prezenți și reprezentanți ai poliției prahovene și de la Agenția Națională Antidrog.
Rostul prezenței acestor oameni se subînțelege. Că doar este în plină desfășurare campania de informare „Împreună pentru o vacanță în siguranță”.
Pe de altă parte, tot azi, a mai fost și altceva; o activitate coordonată de către prof. Catia Ștefan și prof. înv. primar Loredana Neculae. Aceasta a constat în realizarea unei vaze cu flori utilizând materiale diverse: creioane colorate, plastilină, hârtie creponată.
Iar acum, întrebarea: Câți dintre noi, oameni mari, nu tresar când aud – azi, la vremea când tablele inteligente sunt „la putere” – de plastilină? Sau de hârtia creponată de-altădată?
La Mireș – Prahova, vedeți dumneavoastră, nu-i totul șters cu guma.
Și nici cu buretele, „de la stânga la dreapta, de sus în jos”, cum se ștergea cu buretele, pe vremuri, tabla.

Facem ce facem, și ne-amintim de Labiș. Fiindcă a-ți rupe din timpul liber pentru ceva, pentru cineva, e mare lucru! Scriem ce scriem, și gândul ne este la Blaga. Mai ales la el.
Nu de alta, dar la Mireș – Prahova, nu sunt strivite nici amintirile, nici credința în cele sfinte, nici veșniciile.
Veșnicii – iar nu veșnicie – pentru că sunt mai multe. La fel ca dorurile; de copilărie, de tinerețe, de dascăli, de preoți…
De multe și mulți care-au fost și nu mai sunt.
Totul e să nu-i strivim cu uitarea!

(Foto, arhivă Parohia Mireș. Dovadă că pozele nu sunt „mumificări ale destinului”, ci împliniri…)