Mariana DĂSCĂLACHE – NIȚICĂ
Joi, 7 martie, începând cu ora 17, la Galeria de Artă Ploiești – Piața Victoriei nr.4 – va avea loc vernisajul expoziției de acuarelă a artistului Eugen Măcinic – „Primăvara în culori”.
Licențiat în pictură – Facultatea de Arte Vizuale Oradea şi membru al Uniunii Artiştilor Plastici din România – Filiala Alba, artistul are „la activ” începând cu anul 1980 și până în prezent, numeroase expoziții personale, dintre care spicuim: Sebeş, Alba Iulia, Hațeg, Zlatna – „Festivalul Strugurele de aur”, București – Muzeul Național al Literaturii Române, Centrul Cultural al Ministerului de Interne și Senatul României, Toledo (Spania), Austria (Knitefeld), Râmnicu Vâlcea – UAPR acuarelă, Slatina – Galeria „Artis” UAP – 2021, 2022.
În ceea ce privește expozițiile colective la care a participat, pot fi enumerate: Expoziție colectivă de acuarelă – Biblioteca Națională a României, București; Expoziție colectivă – Teatrul de stat; Expoziție colectivă – Salonul de primăvară – Galeria de artă a municipiului Iași; Expoziție colectivă – Birmingham, Anglia cu Societatea de Acuarelă; Expoziție colectivă „Identități Multiculturale” Națiunile Unite – New York, SUA; Salonul Interjudețean de Arte Vizuale al Filialei Sibiu, expoziție colectivă Filiala UAPR Sibiu, Alba, Deva, Iași, Rm. Vâlcea – Galeria de Artă Sibiu.
Este deținătorul a numeroase premii și diplome în cadrul Festivalului Internațional „Lucian Blaga” Sebeş, precum și al U.A.R. Ex Aequo – Bienala Națională de Artă „Gheorghe Petrașcu”, Ed. XVI – 2022.
Despre artist, criticul de artă Luiza Barcan scrie: „Pictura lui Eugen Măcinic – pentru că acuarela pe care el o practică din deplină convingere şi cu total devotament este o tehnică a picturii şi nu a graficii, aşa cum multă vreme s-a afirmat – poate fi definită ca o adevărată vocaţie, ca un crez autentic, cu care pictorul se identifică şi căruia nu ezită să-i jertfească resursele sale cele mai tainice de trăire şi de gândire.(…).
Eugen Măcinic descinde, fără complexe şi fără să pregete, direct în mijlocul naturii, indiferent de anotimp. Pare să nu se lase impresionat nici de căldura prea mare, nici de frigul hibernal. O mărturisesc peisajele sale surprinse în mai toate anotimpurile, toate acele colțuri de natură aduse pe suportul pictural cu tot farmecul și cu toată atmosfera unică, irepetabilă, pe care artistul a trăit-o şi a «furato» pentru sine şi pentru privitorii lucrărilor sale.
Acuarelist sensibil, atent la detaliu, minuțios în lucrul său, cu o cromatică bine temperată, Eugen Măcinic a ales una dintre tehnicile cele mai dificile de lucru, una asupra căreia, dacă ai greșit, nu mai poți reveni, nu doar pentru a face dovada unei măiestrii dobândite prin efort, ci mai degrabă pentru a face posibilă lecturarea unui mod propriu de a privi natura creată și de a te raporta la ea. Acuarela face posibile subtile transparenţe, contribuie, în felul ei, la dematerializarea volumelor, se pretează cel mai bine jocului de lumini şi diafane umbre pe suprafeţe. Acuarela se potriveşte într-adevăr spiritelor lirice, artiştilor capabili să alcătuiască o adevărată poetică a formelor. Iar Eugen Măcinic este, indiscutabil, unul de această factură.
Când nu iese la peisaj, artistul rămâne în atelier şi pictează flori. Aşa cum n-are nici o ezitare în a aborda o temă clasică precum cea a peisajului, aşa n-are nici o reţinere nici faţă de această a doua temă clasică: natura statică cu vase de flori. O floare poate concentra între petalele ei o întreagă lume iar Eugen Măcinic știe și simte această realitate, făcându-i şi pe privitorii săi părtaşi la bucuria miracolului zilnic reluat al vieții.”
