Școala Gimnazială Apostolache – locul unde niciodată lacrima nu-ngheață

„Ziua scrisului de mână”, cel puțin la Școala Gimnazială Apostolache – director, prof. Simion Pelmuș – a  însemnat  câte-o frântură de amintire pentru unii dintre noi.
A fost vorba, până la urmă, despre învățătorii care ne-au pus creionul, tocul sau stiloul în mână.
Ar mai fi și despre cineva care a plâns când profesorul Nicolae Simache l-a luat de mână și i-a spus scrie:”o-i, oi”. Iar acel cineva a-nceput să plângă. Fiindcă  istoricul Simache nu era Alain Delon…  Și tot acel cineva, avea să audă, câteva seri mai târziu, seara, la radio, cuvintele: „Acum, florile-i dansează pe mormânt”.
Nicolae Simache murise! 
Între timp, au plecat și nu s-au mai întors mulți dintre cei care ne-au învățat să  trecem de pe maculator,  „pe curat” ce scriam cu mâinile noastre stângace… Sau ne-au  spus că  „Tabla pe care scrieți cu creta se șterge întotdeauna de la dreapta la stânga, de sus în jos”.
Și, chiar dacă vom da „delete” la multe în viața, niciodată  nu vom șterge amintirile cu și despre învățători! 
„Ziua scrisului de mână” a fost marcată, firește, în multe, probabil chiar toate școlile din țara asta. Imaginile sunt din clasa prof. învățământ primar Liliana Vlăduță, Școala Gimnazială Apostolache.
Numai că,  unora dintre noi, ele ne-au spus că azi, 23 ianuarie 2024, învățătorii noștri au coborât un pic să vadă ce mai facem, ce mai zicem, cine suntem, ce-am devenit. Doar un pic!

Florile le dansează pe mormânt. Chiar și iarna, la mai multe sau mai puține grade sub zero.
Când nicio lacrimă nu-ngheață…