„Vieaţa la ţară”. De Diliu Parlamentărescu



Un absolvent de liceu (la patruj’ de ani), din Parlament, aflând că există mâncare bio prin mediul rural, a dat o raită printr-o ogradă.
Numa’ că-nainte de a intra în curtea omului, s-a uitat ca parlamentaru’ la poarta nouă.
Om binevoitor (cum suntem toți când mergem la vot), proprietarul i-a strigat: „Împinge, mă!”.
(Să se remarce că n-am scris „Împunge”!).
Și-a-mpins. Și-a intrat. Să-i stea inima-n parcare, nu alta, când a auzit un cotcodac!
Gospodarul l-a văzut alb la față și l-a calmat: „Ho, mă, că nu ți s-a suit capra-n cârcă!”.
Dom’ deputat a-ntrebat dacă animalul are aceleași obiceiuri ca el. Adică se cocoață în cârca contribuabilului.
Megieșul, aflând ce hram poartă, „Ce cauți mă, prin sat? Vrei să furi și oul de sub cloșcă?”.
Și-a luat un topor în mână.

Dom’ deputat l-a liniștit cu vorbe meșteșugite. Că la astea se pricep toți. Grăit-a, de-au rămas gâștele blocate:
Dom’ țăran, eu mă trag din mediul rural. N-am ciordit de la țară nimic.
Proprietarul avea și curci. Una dintre ele a-nceput să râdă. Apoi a doua… Știți dumneavoastră, reacții în lanț!
Oaspetele a fost invitat în odaia a mai frumoasă. A stat la masă cu domnul de la țară, i-a ascultat păsurile, știți cum fac ăștia. Și-a ațipit.
După vreo două ore – timp în care săteanul a tăiat ceva coceni, a ușuit rațele, i-a plesnit una peste bot câinelui!, că urla a pagubă– și-a amintit de oaspete.
Bă, pleci la oraș, sau rămâi pe capul meu?
Ăsta s-a speriat și-a leșinat. După ce a aruncat săteanul o găleată cu apă rece pe el, s-a trezit.
Și-a sunat direct la Arafat. I-a zis că se simte nu’ș cum… Imediat a aterizat pe izlazul comunal un elicopter SMURD. Și l-a luat.
În fine, nu mai lungim povestea.

Chestia-i că nenea ăsta, care a petrecut o zi de neuitat printr-un sat, s-a gândit că l-ar coafa un post prin minister. Și, cum pe ușa de la Agricultură scria: „Sorry, ocupat!”, s-a gândit la Cultură.
Iar pentru CV a scris și-o carte.
Best-sellerul se numește „Vieața la țară”. Nu, „Viața…”. Și sub pseudonimul Diliu Parlamentărescu”.
Poate fi acuzat de plagiat? Nu!
De votat? Da!
Cine citește și se prăpădește de râs? Păi, curcile!
Of, neamule!