Îşi duce traiul pe patru roți. Are volanul ba-n stânga, ba-n dreapta. În funcție de orientarea politică. Nu scoate nici fum pe țeava de eșapament, nici nu consumă curent. Deci, stă.
Odată, Țiriac și-a luat mustața-n dinți și-a convins-o să facă cu el o tură pe zgura de la Roland Garros. Iar zgura, mixtură se făcu.
Alice i-o mașină, așadar. Ultimul răcnet, producție autohonă. Da’ nu se lasă condusă, și pace! Nu c-ar fi mofturoasă, da’ are garda joasă și nu poate să ruleze pe orice uliță.

Demult, și-a turat motorul de emoție când a auzit cum răcnea cineva: „Am scos țara din noroaie!”.
Dragoste ne-mpărtășită. Adică, nicio Love story Alice & Șosea! Că-n fața ei se căsca o groapă.
(În timpul ăsta, betoniera cu mixtură măcănea.)
Noroc în dragoste n-avu’ nici cu Sorin al lu’ Grindă.
Ăsta venise cu panglici la ea. I-a promis șosele, câte-n lună și-n stele. Au stabilit și traseul vieții: Autostrada Bucureşti – Comarnic. Bonus din partea naşilor: o raită prin Sinaia.
Da’ tot nemăritată a rămas! Că Sorin avea o amantă: Licitația. Și tot tărăgăna nunta. Deci, iar, Aleluia!
(Numa’ mixtura cu promisiuni de covorul asfaltic chirăia.)

Unii șoferi au zis că are cununiile – adică roțile – legate cu lanțuri antiderapante. A fost urcată pe platformă și dusă la o ghicitoarea versată.
„Mamă – a zis aia – , am adus din Insulele Virgine, cu deltaplanul, p-amanta unui ambasador din Groenlanda, da’ s-o fac p-asta să i se-nvârtă roata, nu poci. Aleluia!”.
(Numai Dorel ştia care-i şmenul. Şi râdea, şi râdeaaaa…)

Ei bine, Alice o fi ea mașină, da’-i și țara. Licitația păstrează tradiția noastră milenară. Adică, dă senzația că goții, vizigoții, tătarii, turciii ne-mpresoară.
Alice își duce traiul pe patru roți. Nu mișcă, drumul e-mpânzit de hoți.
Aleluia!