Parcă ziua de ieri a fost creată special pentru ei, salvamontişii sinăieni. Iar Refugiul 2000, unde s-au adunat pentru „punerea la punct a (pen)ultimelor amănunte”, are parfumul unei cărţi poştale trimise de la mare.
Doar că-i de la munte…
Pare chiar o „vedere” de pe vremuri, în care, pe verso, salvamontiştii sinăieni ne scriu: „vremea încă frumoasă ne-a permis să ne lăfăim încă puţin în echipamentele oferite de Hervis (mulţumim), înainte să înceapă vremea înfofolitului”.
Se întâmpla ieri, fiindcă de azi, „prognoza meteo (ninsoare, temperaturi foarte scăzute, vânt puternic >100 km/h) obligă la echipament de iarnă sau, şi mai bine, la ascuţit canturile şi făcut genoflexiuni”.
Ştiţi ce ne place la aceşti oameni? Că îşi iau profesia foarte în serios şi că au mult umor. Auzi, să stea cineva acasă şi să facă genoflexiuni!
Nu stă ! Fiindcă, vorba lor, „vin lunile de bucurie pe domeniul schiabil al Sinăii”.
Iar ei vor ca toată să le meargă „dacă nu <<ca pe roate>>, atunci ca pe schiuri proaspăt puse la punct, pe zăpadă bună”. Am zis că-şi fac mereu datoria. Am scris că au umor. Citiţi vă rugăm postarea din 12 noiembrie – „Cine ne-a făcut abonament la Kafka fără să ne informeze este rugat să îl revoce de urgenţă” – şi vă veţi convinge! Amintim că ne fac şi-o urare, ca de „Zorii unui nou sezon”.
Acesta este: „Să vină o iarnă bună pentru toată lumea, și fie să nu ne întâlnim decât pentru zâmbete largi! Dar cum suntem realiști și știm că nu se poate doar așa – că doar de aia există salvarea montană, ca să îi scoată din necaz pe cei cărora numai de zâmbit nu le mai arde – contați pe Salvamont!”.
Rândurile de mai sus sunt ca o „Scrisoare”. Dar nu a lui Coşbuc, „de la Muselim-Selo”.
De la Salvamont Sinaia, de la care am luat şi fotografiile!
Capăt de pârtie şi de scriere a noastră, aflaţi mai jos cu vreo 1500-2000 de metri faţă de dumneavoastră:
Mulţumim!