La mulți ani salvatorilor din zilele și nopțile noastre! Unii știuți, cei mai mulți -necunoscuți…



Cu butelia de oxigen în spate tot echipamentul cântărind (10 sau 15 kilograme?) trecem printr-un tunel-labirint, târâș pe coate și genunchi, printre obstacole, pentru a ajunge în ceea ce se numește mediu ostil vieții. Tot drumul ăla l-am făcut acompaniați de vaiete și țipete (de femeie, de copil ?) venite parcă dintr-o altă lume. O perdea de fum face aproape imposibilă vederea la mai mult de o jumătate de metru în față. Parcă eram în «Infernul» lui Dante. Spațiul se dilată, iar noi parcă suntem în afara timpului. Speranța noastră stă în pompierul din față, în urma căruia ne-am târât. Spre finalul probei, ne ghicește ezitarea. Ne trage de mână și ajungem, teferi, la aer….
Se întâmpla în urmă cu zece ani…

Ieri, la Școala de Subofițeri pompieri și Protecție Civilă „Pavel Zăgănescu” Boldești, timpul s-a comprimat…
Pentru că 40 de ani de existență a instituției de învățământ n-a însemnat doar o zi de îmbrăcat echipamentul NOMEX. Nici teribilismul cu care am abordat proba de stingere în „Modulul pentru instruirea și antrenamentul în condiții reale a personalului operativ de intervenție la incendii”, unde temperatura în interior poate ajunge la 700 de grade Celsius. A însemnat o lecție de viață.

Atunci – adică în urmă cu 10 ani – căpitanul Ciprian Nenciu ne punea masca pe figură și butelia de oxigen în spate… Deveneam ajutorul dumnealui, formând ceea ce, în termeni de specialitate, se numește „binom”. Intrăm în modul și simțim că luăm foc, la propriu. Parcă eram în iad, plătind în viața asta și nu în aia de Apoi…

Toate de mai sus se întâmplau într-o zi din 2016. Atunci, noi, pasageri ai vieții acesteia, am avut onoarea de a cunoaște formatori de salvatori.
Acolo aveam să aflăm de la colonelul Dan-Ionuț Enescu, comandantul instituției de învățământ, că „Școala de la Boldești reprezintă altarul profesiei de pompier”.
Un altar în care s-au format zeci, sute de generații de salvatori. Noi nu le știm fețele. Doar intervențiile.
Nu avem noi habar de regretul care-i în fiecare pompier când găsește „o victimă carbonizată”. Nici lacrimile-regrete înghițite că n-au putut face mai mult pentru cineva prins între fiarele contorsionate ale unui vehicul.
Nu știm nici câte vieți au salvat. Probabil că nici ei, absolvenții Școlii de la Boldești nu țin socoteala.
Fiindcă asta le e meseria. Sau vocația.

Azi, 13 februarie 2026, au fost marcați 40 de ani de când a luat naștere Școala de Subofițeri Pompieri și Protecție Civilă Boldești.
La mulți ani salvatorilor din zilele și nopțile noastre. Unii știuți, cei mai mulți, necunoscuți…