Fireşte, nu pentru mult timp. Evident, nevăzuţi. Poate, doar simţiţi. Şi sigur, cuminţi. Cum au fost toată viaţa. Aşa au coborât cei duşi, care s-au mutat în cimitirul Mănăstirii Apostolache, azi, 6 ianuarie 2026, la Fântâna de la Cruce. Alături de cei vii…
Şi poate că nu doar apele Iordanului s-au întors spre matcă, ci şi ale Cricovului Sărat au stat un pic pe loc, cât să-şi aducă aminte de cuvintele părintelui Alexandru Ion: „Picătură poc, poc, poc/ Fac al mărilor potop”.
Sau, de ce nu?, de „părintele de dinaintea celuilalt părinte” – preotul Ion Tudor – care a zâmbit un pic ştiind că nu degeaba s-a ostenit să consolideze acea fântână-troiţă, pe care o vedeţi în foto de mai jos.

Poate nu pentru mult timp, au ascultat şi cei care nu mai sunt slujba oficiată de către preotul paroh Adrian Gabriel Enescu. Sau, cine ştie?, poate au rămas în continuare acolo, la Fântâna de la Cruce, să depene amintiri. Sau să se roage şi pentru noi, şi pentru vremuri…
Şi să miroasă busuiocul de la sticlele – deloc puţine, 700 la număr! – pregătite pe cheltuială proprie de primarul Mihail Bratu.
Ori înainte de a urca coasta care duce spre veşnicele lor case din cimitir, cineva a mai zăbovit un pic să aprindă o lumânare pentru seara aceasta.
Fiindcă aşa a fost cândva: acolo a ars seri şi nopţi de-a rândul, o candelă. Din ce motiv, nimeni nu ştie. Şi poate că-i mai bine aşa. Pentru că este şi acesta un alt mod de a „crede şi nu cerceta!”.
La Apostolache – Prahova, „Boboteaza” înseamnă, pentru mulţi, şi mai multe aduceri aminte. Iar acestea nu pot fi spuse-n cuvinte.

Coasta aceea ce duce spre Mănăstirea Apostolache, pentru unii reprezintă o altfel de Golgotă… Doar că noi credem în minuni. Şi aşa cum Dumnezeu nu este ca un cocoş mare şi roşu, care să coboare de pe cruce spre a se arăta lumii, la fel şi taţii, mamele, surorile, fraţii şi rudele lor: nu s-au arătat nouă, dar au fost acolo!
Martor e Cricovul Sărat, care pentru o clipă a stat. Iar de veţi întreba unde e „Gerul Bobotezei de altă dată”, răspunsul e simplu: s-a topit în fierbinţeala multor lacrimi…

Precum în Cer, aşa şi pe pământ! Precum la Apostolache, aşa şi peste tot!
„Iar cei duşi s-au întors – precum apele Iordanului – printre cei vii”.