Rare sunt momentele în care salvatorii de la ISU Prahova vorbesc despre riscurile la care se expun. Despre nopțile în care se luptă cu flăcările sau despre viețile salvate.
Și totuși, de data acesta fac o confesiune/regret: „Noi, pompierii, suntem obișnuiți să ne aruncăm fără ezitare în fața flăcărilor, să devenim scut pentru cei aflați în pericol. Dar, dacă am putea, ne-am ridica la fel și împotriva suferințelor oamenilor. Din păcate, nu putem opri destinul, însă putem alina, putem sprijini, putem aduce puțină lumină acolo unde umbrele sunt prea grele.”

Destăinuirea de mai sus este urmarea unei povești triste, povestite de către sublocotenent Andreia Ursachi, purtător de cuvânt al ISU Prahova: „Magdalena este o fetiță de doar 6 anișori (aproape 7), din satul Răchieri. Când am întrebat-o dacă este fericită, ne-a privit cu ochi luminoși și a rostit un „DA” hotărât, însoțit de un zâmbet care ar putea topi și cea mai rece inimă.
Un răspuns simplu, dar care ascunde în spate o poveste mult prea grea pentru un copil atât de mic. Magdalena a învățat deja ce înseamnă durerea și pierderea. În aceeași lună, a rămas fără cele două ființe care ar fi trebuit să-i fie sprijin toată viața: mama și bunica. Este o încercare în fața căreia ne trec fiorii și ni se strânge inima, gândindu-ne câtă putere trebuie să aibă un suflet atât de firav pentru a merge mai departe.

De aceea, nu am putut rămâne indiferenți la povestea Magdalenei. Ne-am alăturat unor oameni de bine, cu inimă mare, și am decis să fim parte din sprijinul de care ea are atât de multă nevoie. Colegii noștri de la Detașamentul 2 Ploiești au achiziționat tabla necesară pentru acoperișul casei aflate în construcție, un pas important pentru ca micuța să aibă un loc sigur și cald pe care să-l numească «acasă».

În plus, am dus cu noi bunătăți și alte daruri menite să-i lumineze copilăria și să-i arate că nu este singură. Că acolo unde viața i-a luat, există alți oameni care sunt gata să-i ofere sprijin, grijă și dragoste.
Magdalena ne-a învățat o lecție prețioasă: chiar și atunci când viața pare nedreaptă, un zâmbet sincer poate aprinde speranța”.

Ce putem învăța noi? Că atâta bunătate este în unii oameni, cât nu ne închipuim noi!

În oameni ca pompierii de la ISU Prahova, care de-ar putea, s-ar ridica și împotriva suferinței oamenilor…