Mariana DĂSCĂLACHE-NIȚICĂ
A spune că arta nu are frontiere nu-i nimic nou sub soare. Doar că o armonizare a acesteia fără graniţe şi, îndeosebi, fără… traduceri poate fi făcută în două moduri: prin muzică și prin pictură. Este cazul expoziție ECOTON – eveniment care continuă o experiență începută în anul 2024, la Dreux, în Franța, transformând-o într-un proiect cu identitate proprie.
Și oarecum „de sine stătătoare” ca artă în sine, chiar dacă a fost „translatată” din Hexagon în România, vernisajul urmând să aibă loc joi, 16 octombrie 2025, la Galeria de Artă Ploiești, începând cu ora 17.00.
ECOTON, așadar și, implicit, spațiul de cultură ploieștean va însemna lucrările de grafică, pictură, și fotografie purtând semnătura artiștilor Mihaela Brumar, Cristiana Culiță și Marcel Marcu.
În fapt, expoziția va deveni astfel un cadru de reflecție a relației interior- exterior. Interiorul fiind lucrările artiștilor, iar exteriorul vizitatorii expoziției.
Pentru ca, mai apoi, ca-n matematică, „Și reciproca să fie adevărată”.
În cazul de față, precum un ecou – rolurile să se schimbe: privitorul să transmită creatorului impresiile, aidoma unui dialog între vizibil și invizibil.
Sau între ce este sensibil și în același timp perceptibil!
Pentru o mai bună înțelegere a expoziție: Conceptul de ecoton desemnează zona de frontieră dintre două ecosisteme, un teritoriu de interferență unde coexistă elemente distincte și unde diversitatea este mai mare decât în spațiile separate. În ecologie, ecotonul este un loc al întâlnirii, dar și al tensiunilor, al fragilității și al creativității naturii. În plan artistic, artiștii traduc această idee într-un câmp vizual în care umanul și vegetalul, organicul și construitul, memoria și prezentul coexistă și se potențează reciproc.
Despre cei trei artiști, toți din Galați:
Mihaela Brumar: Activitatea sa artistică se concentrează asupra graficii, explorând zona de interferență dintre figurativ și abstract. Ciclul de lucrări „ECOTON – Note din câmp” reflectă procesele de observație și meditație ce unesc studiul structurilor vegetale cu cel al conexiunilor interumane și al simbolurilor ce stau la baza oricărei societăți.
Cristiana Culiță: Practica sa explorează relația dintre memorie, stratificare și materialitate, urmărind felul în care imaginea poate deveni un spațiu al sedimentării vizuale. În seria „Rădăcini din umbră”, straturile de culoare funcționează asemenea unor urme, evocând procese de formare și disoluție.
Marcel Marcu: Fotografia sa urmărește relația dintre natură și percepție, explorând structuri vizuale reduse la esență. În peisajele sale, elementele naturale devin repere ale echilibrului și ale transformării. Lucrările impun o privire atentă la variațiile de lumină și urmele timpului.
