Duios, Eufrosina mulgea. Cioara!

Unii pun câte-o mistrie de mortar la temelia unui podeţ de fier. Alţii taie panglici, inaugurând vreun drumeag forestier. Mulţi au soluţii pentru salvarea unei naţii. Doar aleasa Eufrosina s-a gândit să o resusciteze într-un mod original: mulgând cioara.
Sus-numita, aleasă senatoare, are un CV de invidiat. De exemplu, trecea prin chinurile lui Gheorghe Doja când îl caligrafia pe „a”. Şi zicea „h mic de tipar, H mare de Harţar”. Dar, ce contează?
Important este că aleasa Eufrosina mulgea. Cioara, nu capra, nu vaca!
Într-o zi, ţaţa Lina, femeie cu scaun la cap, făcându-şi de trei ori cruce cu limba, a întrebat: „Ce faci, fa?”

Languros, fătuca şi-a-ntors privirea şi i-a explicat votantei: „Salvez ţara, ce ştii mata?”
Trece şi nea Vasile. Era îmbrăcat în şort, iar pe tricoul lui scria „Messi”. Îl primise amărâtul de la nepot-su’, care lucra în construcţii, prin Franţa. Se cruceşte şi el:
– Fata tatii, ce faci tu?
– Bade, io-s aleasa care salvez ţara. Nu te amesteca unde nu-ţi fierbe oala!
A plecat bietul om, bombănind: „Am mai văzut şi io pe câte unul trăgând mâţa de coadă. Da’ să mulgi cioara de pe gard…”. Dar nu conta ce gândea nea Vasile. Nici ce-a votat. Important era următorul fapt: Doamna senator Eufrosina mulgea. Cioara, nu vaca!

Trece şi-un megieş cu un atelaj hipo. Stătea pe capră şi striga: „Vaaaarză aveeeem…. Varză vindeeeem!”. Trage de dârlogi calul – „Ptriuuuuuu!” – şi o interpelează pe salvattore della patria: „Fata tatii, ce faci tu?”.
Cu un mare sictir existenţial, Eufrosina îi dă replica:
„Ia vezi-ţi mata de varza aia. Certificat de provenienţă ai pentru ea? Evazionistule! Din cauza ta merg lucrurile naşpa.”
Bietul om strigă: „Dii, murgule, dii! Du-mă de-aci! Diiii!”

Cândva, „Duios, Anastasia trecea”. Acum, numita Eufrosina, care-n viața ei n-a auzit nici de drama bietei învățătoare Anastasia, nici de-a unei nații, salvează ţara, mulgând cioara. Nu capra, nu vaca! Alţii ca ea o vopsesc, că doar n-or fi mai proști. Doar deputați…
Cândva, poporul ăsta nu dădea vrabia din mână pe cioara de pe gard. Sau câmp ori dâmb.
Acum, a-nţărcat bălaia!

(Foto: Mariana Dăscălache-Niţică, DTP Muzeul Judeţean de Artă Prahova „Ion Ionescu-Quintus”)