Atâta iubire de ţară, atâtea lacrimi vărsate pentru dragoste de neam, atâtea berze chioare care să plângă n-a cunoscut ţara asta la nicio revoluţie, la nicio răzmeriţă, ce s-o mai lălăim! 
Atât de mult au plâns unii, că le-a secat apa din cristalin. Şi-ar mai vrea să bocească după – adică pentru – glia strămoşească, dar nu mai au cum. 
Aşa că, în întâmpinarea patriotismului mioritic – miorlăitic a venit fabrica de lacrimi, colţ cu aia de împachetat fum, vizavi de ailaltă, de tuns ouă.

Obiect de activitate: producerea  de Sprayuri „party-hot”.
Întrebat cum l-a pălit denumirea asta, investitorul străin ne-a declarat în exclusivitate, printre hohote de râs:
„Păi, m-am inspirat din denumirea rachetelor Patriot. Dar, pentru a nu  încălca legislaţia din branşă, m-am apucat de reciclat conserve de orice tip. În ele se toarnă zeamă de ceapă amestecată cu apă, apoi se căpăcesc. Un meşter tablagiu le modelează, le pune şi dispozitiv de pulverizare de la foste sifoane şi gata!”. 

La întrebarea de ce „party”, interlocutorul nostru ne-a declarat:
„Studiile mi-au întărit convingerea că patriotismul în ţara dumneavoastră e  ca un fel de party, cum zice tineretul. Să mă explic: Petrecere cu lacrimi de Ziua Naţională, party din dragoste de ţară la televizor, chermeze patriotice la proteste…”
La nedumerirea de ce „hot”, răspunsul a fost: 
„Păi, după cum vede şi orbul, prognoza arată că patriotismul în spaţiul carpatico-danubiano-pontic e-n urcare, cu un maxim în zilele alea, de 4 și 18 mai. Chiar stă să dea pe-afară. De aici şi «hot»”. 

Vizavi de teama femeilor revoluţionar party-hotice că le-ar putea strica fardul, investitorul a ţinut să le liniştească:
„Conserva-spray nu dăunează; în zeama de ceapă este pus cu eprubeta un coagulant care face lacrima să stea lipită pe faţă ca timbrul de scrisoare,  fără să strice frumuseţea la doamne şi la domnişoare”.
Dacă au sau n-au voie copiii să folosească Sprayul „Party-hot”, răspunsul a fost: „Chiar e indicat. Iniţierea în dragostea de ţară la dumneavoastră se face din fragedă pruncie. În caz contrar, riscaţi multe”.

Ultima întrebare a fost, firește, care-s alea?
Răspuns: „Perpetuarea politicienilor care vă trombonesc. Astfel de specii trebuie ocrotite. Altfel, ar mai dăinui neamul românesc?”.   
Și-atunci, m-am apropiat de pietre. Și-am urlat!