– Dăm legătura corespondentului nostru din zona de deal, care ne va relata cum decurg pregătirile unui târg tradiţional pur românesc în mediul rural, numit și Stămărie. Gogule, mă auzi?
– Da, te aud. Ascultătorii postului de radio „Bâlciul deșertăciunilor” trebuie să știe că anul ăsta, Guvernul a decis să facă „punte” între Stămăria Mare și Boboteaza lu’ 2025, ca să iasă aceeași Mărie cu altă pălărie.
– Sunt mulţi votanţi? E soare?
– N-aş zice. Căldura-i mare. Eu sunt în slip, iar lângă mine e o doamnă în colanţi.
– Zi-mi de gagică!
– E blondă și bondoacă. Încerc un dialog cu ea… Domniţă, aţi cumpărat „Bilete de Papagal”. Citiţi mult?
– Da’,  ce mă, crezi că sunt incultă? Știu despre „Haplea”,  eu am scris  „Capra cu ceva milioane de votanți pentru Parlamentul UE”.
– Aaaa, deci avem onoarea de-a sta de vorbă cu Lady Diana, nelipsită de la vreun circ, bâlci și alte caterinci. Doamnă, ce scrie pe bileţelul pe care vi l-a extras papagalul? Că trecutul și prezentul îl știm. Avem și noi, are și ţara asta, cât de cât, un viitor?
(Pauză!)
 – Gogule, nu se mai aude nimic. Ești bruiat sau una cu pământul? 
–  Gata, mi-am revenit.
– Cu președintele se poate discuta ?
– Se poate, dar până scoate-o vorbă vine Boboteaza. Mă duc la ringhișpil. La comedie. În policioare sunt câteva gagici și flăcăiandri ce-n lanţuri se dau.
– Uau! Pe cine vezi în aer?
– Nu văd pe nimeni, îmi intră soarele-n ochi. Dar le cunosc după chiţăit. Una-i Gabi Firea. Se dă-n bărci. Doamna Firea, vă dați huța-huța? Despre  Primăria Capitalei ce mai știți? 
– Întreabă-l pe Nicușor Dan căpitan de plai! Împinge, Pandele!
– Gogule, lasă gagicile în pace, că nu ești Tăriceanu. Mai sunt, ca pe vremuri, în iarmaroace, linguri de lemn, străchini, ulcioare??
– Evident că da. Mai ales ulcioare. Ulcioare care merg de ani și ani la apă. Și niciodată nu se sparg, și niciodată nu crapă. 
– Ia zi, dar oalele, oalele în capul cui se sparg ?
– În capul ălor vreo 18 milioane de iezi. Sau câți om mai fi rămas.
– Oameni care să ne veselească tristeţea sunt pe-acolo ?
– E unul, August Prostul, dac-ai auzit de el, de prin povești.
– Gogule, ascultă aici: August Prostul nu e prost. E doar de mămăligă. Uneori, e chiar nerod. Ba chiar netot, de râd de el copiii. El în tot ce face are un rost: împarte veselie. Până la urmă, rostul nostru este să fim pe post de August Prostul.
– Aici iarmarocul „Bâlciul deșertăciunilor”. Sau „O,  ţară tristă plină de humor!”. Terminat transmisiunea.

La apă, cu spor, nestingherit, de ceva vreme merge același ulcior.
Și niciodată nu se sparge, și niciodată nu crapă…