Are şi n-are dreptate Florin Dinoiu, directorul Liceului Tehnologic Sângeru – Prahova, când spune „activităţile şcolii de vară de la Mireşul Mare – Comuna Sângeru continuă să îmbogăţească viaţa elevilor”:
Are, pentru că, după cum mai scriam, în puţine instituţii de învăţământ găsim o astfel de efervescenţă în vacanţa de vară.
Pe de altă parte, fie-ne cu iertare!, n-are cât timp Şcoala de vară din sus-amintita localitate prahoveană reprezintă un model ce poate fi „împrumutat” sau chiar păstrat şi de alte şcoli. Sau comunităţi!
Fapt este că şi la vremea asta, când „soarele s-a topit şi-a căzut pe pământ”, la Mireşu Mare continuă şi tradiţia colaborării cu biserica.
Iar „Şcoala de vară” ce se va desfăşura în perioada iulie-august înseamnă, pe de o parte, cum să duci mai departe obiceiuri pe care unii le cred uitate/„îngropate”. Să asculţi, de exemplu, un artist – Constantin Alexandru Tabac cântând la cobză, la vremea „festivalurilor-fiţe” cu muzică electronică, nu-i puţin lucru.
Nu în ultimul rând: să-i înveţi pe elevi – aici, un rol îl are şi biserica din localitate, datorită preotului Corneliu Florin Pîrvu, precum şi a cadrelor didactice implicate în proiect – despre importanţa portului popular, apăi – să ne ierte Dumnezeu!, acest lucru înseamnă să ai har şi, respectiv, vocaţie de dascăl.
Sunt sărace cuvintele despre ce s-a întâmplat, până acum, la Școala de vară de la Mireşu Mare – Comuna Sângeru, Prahova. Şi nici măcar nu e valabilă expresia „o fotografie face cât o mie de cuvinte”. Chiar dacă sunt mai multe – în galeria de mai jos – tot nu poate fi înţeleasă o lecţie despre cum se duce tradiţia mai departe. Doar dacă eşti de-acolo. Sau acolo!
Doar dacă oferi, cum a făcut familia Diana şi George Chiriţă din localitate, câte-o bucată de fagure de miere „anticipând, parcă, rodul prin care putem să ne bucurăm de roadele muncii”, după cum scrie preotul Corneliu Florin Pîrvu.
Aşadar, o lecţie pe care o poţi înţelege doar dacă eşti martorul ei.
Sau, doar dacă dai „a-nsufleţirii tale vamă”, rupându-ţi din timpul tău, pentru copii. Şi, de ce nu, pentru păstrarea – ştim repetăm expresia, dar merită – unei tradiţii care pe alocuri s-a stins.
În vreme ce, în altele, dimpotrivă, s-a aprins!
La Mireşu Mare – Prahova, cum am zis.
Detalii, în link:
https://www.facebook.com/plugins/post.php?href=https%3A%2F%2Fwww.facebook.com%2Fpermalink.php%3Fstory_fbid%3Dpfbid02iqGo9GzUjx2YuVicoiMZnyKqG6Ns32FXBY4yqavGSDZVksabWmEMSHfRNkc21Ercl%26id%3D100077361579876&show_text=true&width=500