Duminică se împlinesc  66 de ani de când icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului „Sirica” și-a găsit locul la Mănăstirea Ghighiu-Prahova.
Peste șase decenii de când mii și mii de pelerini, s-au dus, s-au rugat și au plecat „cu sufletul împăcat”, spunându-și, probabil, „Am făcut totul!”.
Totul pentru sănătate, totul pentru izbăvire  de păcate, totul pentru  sine…  Şi pentru alţii: „Părinţi, fraţi,  rude cunoscuți…”. 
Duminică, 25 februarie se vor împlini 66 de ani de când, se pare, în momentul în care icoana a ajuns la Ghighiu, patriarhul Antiohiei (Siria), de unde a fost adusă icoana, a plâns pentru păcatele lui. 
Fiindcă, așa cum fiecare dintre noi avem un vis – iar nu de puține ori, spunem că „s-a izbândit” – și acesta, se spune a avut o revelaţie: că locul cel mai potrivit pentru icoană este în Prahova. Și nu oriunde, ci la Mănăstirea Ghighiu – Prahova.
66 de ani de speranțe, de rugăciuni, de aşteptare de minuni pentru români. 
Și nu doar la Praznicul Izvorului Tămăduirii, când  este cinstită icoana Maicii Domnului „Siriaca”, ci zi de zi, an de an…
 Peste şase decenii de speranță!
Atei sau credincioși –  ce importanță mai are? – poate că-i bine să luăm aminte şi la anumite semne. 
Semn că patriarhul Antiohiei (Siria) a plâns. Semn că a avut un vis. Semn că s-a căit. 
Semn şi luare aminte a cuvintelor „Şi ajutorului omenesc nu ne încredinţa”.
Fiindcă, în vremurile de azi, parcă nu „Un veac de singurătate” se-aşterne peste noi.
O eternitate de rătăcire? Probabil că da!
(Foto, Ziarul Lumina)