Amintiri la timpul prezent despre poetul Lucian Avramescu. La Sângeru- Prahova

Sunt oameni modeşti. Poate prea modeşti. Nu îi vedeţi la televizor. Sunt locuri depre care puţini au auzit – unice în ţară! – nu picate din cer. Ridicate spre Cer! „Oameni, locuri, amintiri”?
Nu, corect este a spune „Oameni, locuri, prezent şi viitor”! Loc ridicat spre Cer – Muzeul Pietrei din Sângeru, acolo unde stă mărturie trecerea poetului Lucian Avramescu…
Acolo, la locul acela au fost astăzi copiii Grădiniţei cu Program Normal Apostolache-Prahova.
Deci, sunt copii. Deci vor avea amintiri. Şi vor duce în gând – şi, de ce nu?, în inimi – ceea ce le-a rostit Giorgiana Radu- Avramescu, soţia Poetului.
„Astăzi ne-am propus să cunoaștem oameni şi locuri. Am vizitat “ Muzeul pietrei”- organizat în fostul conac din piatră, cu anexe din piatră, vechi de peste 100 de ani, de poetul Lucian Avramescu. Gazdă ne-a fost soția poetului, doamna Giorgiana Radu-Avramescu, căreia ii mulțumim pentru căldura cu care ne-a primit, pentru că ne-a găzduit să desfășurăm un atelier de pictură pe pietre, pe care le-am lăsat în muzeu. Am continuat cu vizitarea <<Muzeului sătesc Sângeru>>, construit in stil arhitectural rural”- este postarea Gradiniţei PN Apostolache- Prahova.
A fost, astăzi, meritul prof. coordonator Rodica Mioara Niţu, al prof. Elena Nicoleta Barbu, al prof. Victoria Căpraru, de a organiza o astfel de vizită. Nu în ultimul rând, al Giorgianei Radu- Avramescu, care are zilnic porţile deschise la Muzeul Pietrei.
Care ar putea fi meritul nostru? De a contribui, după cât ne lasă sufletul la definitivarea Capelei, încă neterminate de Poet.
După cât ne lasă sufletul? Nu! După vibraţiile lui la un vers din „Bună sera, iubito!”
(Galerie foto, Grădiniţa PN Apostolache)