Tabla asta suspendată parcă se simte stânjenită că mai există. Ştie şi ea că nu mai are niciun rost pe lume. Şi dacă, totuşi, da?
Benner i s-ar fi putut spune la vremea când a fost suspendată la Apostolache – Prahova. Numai că prin 1970, nu exista acest cuvânt.
POŞTA – Telegraf – Telefon – Radio o chema atunci. La fel şi-acum!  
Este „petetereul” vieţilor unora dintre locuitorii comunei. A fost suspendată pentru a semnala „Poşta” de pe vremuri. Exisă şi aceasta (în galeria foto).
POŞTA – Telegraf- Telefon- Radio, Apostolache, Prahova.
 – Alo,  vorbiţi?, întreba centralista.  
– Vorbim, da!, venea confirmarea. 
Nu ştim prin ce minune, această „cutie neagră” a comunei a rămas suspendată între două lumi.  Poate că şi datorită troiţei din apropiere, ridicată ceva ani mai târziu.
Până la urmă, „tabla” asta, ruginită – niciodată recondiţionată, nici de noi fotoşopată – este pentru unii locuitori ai comunei, puntea care îi mai leagă de amintirea celor care trăiau încă la vremea când Poşta a fost ridicată.
La cutremurul din 1977, spun unii, de-atâta zguduială, sigla PTTR s-a legănat. 
Se leagănă şi-acum! Şi este singura de felul acesta dintr-o Românie care-şi aruncă orice mărturie la gunoi. (Din ce motive, numai Dumnezeu nu ştie!)
„De fiecare dată când merg la Apostolache, am o strângre de inimă. Mi-e frică că a dispărut <<petetereul>>, deci şi copilăria mea”, ne-a spus cineva.
N-a dispărut, nu va dispărea.
Şi de-ar fi să rămână pustiu Apostolache „petereul” copilăriei, tinereţii, vieţii locuitorilor, acolo rămâne.
– Alo, vorbiţi?
– Da, vorbim!
– Alo, trăiţi?
– Cât mai avem amintiri, da!
Apostolache – Prahova, România… POŞTA-Telegraf -Telefon- Radio…
România!