Nu ştim ce resort a făcut-o pe profesoara Claudia Iliescu, directoarea Şcolii Gimnaziale Măgurele – Prahova să ne convingă că nu suntem la începutul unui mileniu de singurătate. Dar nici nu trebuie justificare pentru ” timpul trăirii, timpul mărturisirii”. Cu atât mai puțin în vremurile de azi. Merită, totuși, privite, și imaginile din galerie!
Sunt de la „Muzeul Satului”, din Capitală? Nu! De la un altul, „ASTRA”, din Sibiu? Nicidecum!
Este vorba despre muzeul-şcoală din incinta Şcolii Gimnaziale Măgurele Prahova. Ştim noi cum era la vremea războiului de ţesut, a ţestului de făcut pâine, a covoarelor vechi de peste o sută de ani? Poate da, poate nu…
Dar, să n-o lungim! Doar amintim cuvintele profesoarei de istorie, Claudia Iliescu, directoarea instituției de învățământ din localitate: ”Toate acestea pot fi găsite  în  muzeul-clasă al Şcolii Gimnaziale Măgurele. Se intră în el ca într-un tunel al timpului. Este greu de descris ceea ce simți. Peste 80 la sută dintre cei care au prins vremea călimării, a cernelei, a tocului, după ce vizitează această sală, ies din ea cu lacrimi în ochi. Pentru unii, acesta poate fi un şoc! Fiindcă e greu să treci brusc dintr-o clasă dotată cu tablă electronică, într-o alta, în care vezi tabla de pe vremuri, cu buretele și creta. Sau războiul de țesut al bunii. Sau multe altele”.
Așa sunt readuse la viață și păstrate identitatea și spiritul românesc.
Ce înseamă acest „așa”? Nimic altceva decât respect pentru cei ce-au fost!
Război de țesut, preșuri, tablă cu burete și cretă? Da!
Deci, nicio grijă! Trecutul nu se șterge „cu buretele, de la stânga la dreapta, de sus în jos!”