I-a patra zi când mă trezesc cu faţa la cearceaf. Şi când mă uit la calendar, m-apucă jalea. Mai sunt vreo trei luni până la Paşte. 
O iau pe trotuar, zâmbesc amar la gândul că s-a dus minivacanţa. Mă doare capul, deci intru-n prima farmacie care-mi iese-n cale. 
În fine, coada cât casa. În sfârşit, toţi pensionarii lumii n-au altceva de făcut decât să-mi obtureze drumul spre ghişeu.
Ajung la farmacistă şi nu-i înţeleg zâmbetul când îi cer „Remedii naturiste pentru zile triste”.
N-are. Şi pune fondanta pe zilele-astea triste: „Încercaţi cu ceai de sunătoare!”. 
Mă doare capul şi mai tare.

Un fost Pom de Crăciun stă stingher în drum. M-apucă nervii. „De ce tăiaţi pădurile mă? Ai? Să le vindeţi austriecilor, las’ că vă ştiu eu!”.
La semafor, fireşte, e culoarea roşie. I-aud pe câţiva tineri cum se vaită că au examen, că n-au parcurs materia…
„Să picaţi toţi, mă! Că eu, la vârsta voastră rupeam cartea, nu alta. Da’ voi, toată ziua pe telefoane!”.
Îmi zdrăngăne şi mie smartphonul. Era un mesaj întârziat: „La mulţi ani! Pupici”. 
Păi să nu mi se pună piticii pe creier? Ba, da! 
Că un „Hristos a Înviat!” nu putea să scrie. Să simt şi eu că vin alte zile libere. 

Ajung la serviciu. Mi se pare mie sau şefului i-au mai apărut câteva fire albe pe scăfârlie?
„Nu ţi se pare!”, îmi ghiceşte gândul una de care cândva, fusesem, „în limbă”. Da’ n-a fost să fie. Adică a fost pentru ea, că s-a măritat cu un fotbalist. 
De-atunci plătesc acatiste să retrogradeze…. Nu vă spun cine. 
Gagica dezleagă integrame, eu mă uit pe geam, doar oi vedea vreun ţânţar. Semn de primăvară, nu? Nu, că n-apare!
Final de ars gazul  la serviciu.
În drum spre casă, aud o capră behăind ca apucată. Apoi se spânzură.
La fel şi în curtea vecinului; bocete c-a mierlit-o a treia capră de la-nceputul anului.
Ei, aşa da! Încep să redevin normal. Mă bucur chiar vechile noastre mentalităţi-tradiţii nu dispar! 

Mâine, aşadar, voi fi mai optimist. Se-apropie Postul Paştelui, când vom fi mai buni. 
Deci, timpul trece, trece… Şi şeful meu cheleşte! Şi fosta-mi iubire îmbătrâneşte.
Nu ştiu dumneavoastră, dar eu mă cred nemuritor. Şi păstrător al tradiţiilor noastre milenare:
Să moară cât mai multe capre! „Remedii naturiste pentru zile triste”, nimic altceva!