În visele mele îngrop curcubee

Din ce în ce mai des, joc şotron în gând. Sar într-un picior şi mă cred Lordul John. Ăla lovit de streche, care, vorba lui Coşbuc, „e-ntr-o ureche”.
Şi ce bine-ar fi dacă povestea s-ar opri aci. Dar, nu! Tot des, stăteam de vorbă cu Ozzy Osbourne. Cine-i băiatul ăsta? Credeţi-mă, nu-i bine să ştiţi! Spre binele meu, nu al vostru. Altfel m-aţi considera şi mai diliu.
Ideea este că, până mai alaltăieri, eu şi Ozzy eram buni amici. Aceeaşi marcă de ţigări fumam, aceleaşi speranţe de mai bine, în urmă lăsam. Numai că-ntr-o noapte (eu citeam „Corbul” lui Poe, el fredona ceva despre moarte), mi-a zis: „Acum, după ce-am rămas numai noi doi/ Luptând pentru vieţile noastre/ Să urmărim Istoria voastră cum se repetă”.

Toată Istoria noastră, a României, se repetă, întrebai uimit ?
Sufletul lui Avram Iancu să capăt răspuns! Ozzy plecase deja într-o lume mai bună. Undeva unde curcubeul nu stă să apună.
În altă noapte, mă uitam la Constelaţia „Orion”. Şi recitam: „În iuniu, miezul nopţii sună/ Mă bate – un mistic clar de lună”. Numai că am adăugat de la mine putere – flagrantă greşeală! – „Iar ziua care va veni va găsi naţia trează”.
– „Orion” este o melodie de-a noastră!, mă trezesc că-mi freacă ridichea James Hetfield, chitaristul de la Metallica. Îţi trebuie drepturi de autor s-o dai cu sonor. Intră în rândul oamenilor normali din ţară. Îngroapă curcubee!
Pleacă şi el, zicându-mi cu milă: „Ziua în care speri că neamul se va trezi nu va veni niciodată!”.

Obosit de-atâtea iluzii pe care le-am avut treizeci de ani, am căutat pe internet o piesă comică. Am butonat „Deşteptarea naţiei”.
„Sorry, error! Mai bine puneţi mâna pe-o lopată şi treceţi la-ngropat curcubeele de altădată”.
Stau la margine de groapă, precum Hamlet. Doar că n-am dubii. Îngrop mai întâi roşul, alături de eroii din ’89. A doua zi va urma albastrul lui Nichita Stănescu. A treia zi…
A treia zi… Vă aşteptaţi să îngrop şi galbenul? Ei, bine, nu!
A treia e „Ziua care pentru ţara asta niciodată nu va veni”.
Cocoşul cântă pentru a treia oară.
E vremea minciunii și-a amăgirii de țară!