Ce-nseamnă să tai chitanță omeniei, iar nu amenzi? Voi explica mai jos.
Ce este bunul-simț? Printre altele, ceva asemănător cu mersul pe bicicletă. Oricând e nevoie de el, îl ai la îndemână. 
Aproximativ ora 1.00, noaptea de sâmbătă spre duminică. 14 aprilie, dimineața, adică. Ei erau doi. Ar trebui să scriu polițiști, dar prefer calitatea de  oameni. 
Zona Valea lui Dan, intrarea dinspre Găgeni spre Băicoi. Trecusem de  pădurea din Păulești. În mintea mea dansau flash-urile șoferilor. Apoi, a luat-o un pic razna. Fredonam „Leușteanul e bleu, privighetorile sunt maron. Rapița a pălit, floarea-soarelui a-nverzit”. 
Nu râdeți, se-ntâmplă și d-astea când lași în spate câteva zeci de kilometri.
Flash-uri, flash-uri, flash-uri!
„Și liliacul a-nverzit!”, o imit pe Mirabela Dauer.  Ceva nu era în regulă.
Că, deh, oboseala. Că, na, teama aia sălbatică de animale. 
Sâmbătă spre duminică dimineața. Ora 1.00. Valea lui Dan, intrare-n Băicoi dinspre Ploiești.  
Trag  pe dreapta, să n-o iau razna. Încă o bucată de ciocolată  nu face rău niciodată. Este energizantă. Încă o hidratare și-un „Încă mai pot!”. 

Dintre atâtea  mașini care m-au depășit,  una a făcut calea-ntoarsă.
– Bună seara!  Sunteți bine?, mă-ntreabă  omul în uniformă. Că doar am spus: prefer să scriu mai întâi om, iar după aceea polițist.
– A, da! Vă pot  spune și ce am în rucsac. Mă pot legitima. Vă pot da și adresa…, vorbesc neinterogat.  
– Nu, nu-i nevoie! Noi ne-am întors să vedem dacă e totul în regulă. Deci sunteți bine, da? 
– Da, da! 
Nu știu cât de bine eram după știu eu câți kilometri lăsați în spate. Și nici nu vă spun cât îmi arăta „Strava”. 
„Multă sănătate și atenție la drum!”. Cu această urare s-a încheiat întâlnirea.

Nu știu dacă am apucat să spun „Mulțumesc!” O fac acum. 
O fac, mulțumindu-le celor doi oameni-polițiști care s-au întors din drum să vadă dacă sunt bine.
Poate că trebuia să-i întreb cum îi cheamă. Dar era ceva anapoda: să-i legitimez eu, câtă vreme nu m-au întrebat ei cum mă cheamă? Nu se cădea! Sau poate că da! 
De ce scriu acest text? Pentru că multora nu le pasă. Lor, da!
Cui? Cel mai probabil, oamenilor de la Poliția Orașului Băicoi. Dacă greșesc, îmi cer scuze colegilor de la alte secții. 
Sunt teafăr, sunt acasă. Liliacul a-nflorit,  privighetorile vor cânta la noapte, iar.
Deasupra, cerul înstelat! În oamenii-polițiști (cel mai probabil de la Băicoi)  care au venit în întâmpinarea mea, legea lor morală!
Legea prin care „au tăiat chitanță omeniei”…