Pot rămâne în ruină şcoli, dar fiecare cărămidă poartă ecoul vremurilor prin foştii elevi. Pot sta înclinate, aidoma Turnului din Pisa, doar că nu sunt punct de atracţie turistic. Sunt inimi – şcoli. Sau şcoli – amintiri ţinute în viaţă de foştii elevi.
Aşa cum a fost şi este Şcoala Generală Valea Cricovului (comuna Apostolache) – Prahova: un loc de pelerinaj al amintirilor. Sau un drum înapoi spre inimi.

Ori potecă spre sufletele ultimei generaţii de elevi care a absolvit şcoala amintită, căzută la cutremurul din 1977.
O cărare în timp spre amintiri aduse la timpul prezent de către foşti elevi ai clasei a VIII-a B, promoţia 1975-1976. Şi foşti profesori. De asemenea, a participat la eveniment incusiv primarul comunei, Mihail Bratu.
Amintiri din trecut, emoţii la timpul prezent.
Altfel, tot „prezent” au răspuns, la reîntâlnirea de 50 de ani – la fel ca atunci când se striga catalogul – elevii de cândva, oamenii de azi: Nicoleta Duţă, Maria Gheorghe, Matei Mariana, Marian Ciovînă, Victoria Boştină, Maria Coman, Doru Mareş, Vasile Alexe, precum şi prof. Marcu Ion – fostul diriginte al clasei, Constanţa şi Nicolae Ediţoiu, foşti profesori.

„Să nu uităm niciodată de unde am plecat, să-i fim recunoscători lui Dumnezeu că suntem împreună, să privim cu bucurie prezentul, să privim cu încredere spre viitor”, avea să spună, într-o zi de sâmbătă, 8 august 2026, Maria Gheorghe.

Iar acel „Să nu uităm de unde am plecat” pare a fi sunetul clopoţelului de cândva, care ne cheamă acasă. Fiindcă acasă poate fi şi şcoala, nu doar casa-casă.
Reîntâlnire după o jumătate de secol… Timp în care s-au schimbat şi au dispărut multe: creta, tabla, buretele, ghiozdanele…
Doar în „penarul sufletelor” celor prezenţi la Căminul Cultural din Apostolache au rămas amintirea foştilor colegi, foştilor profesori plecaţi la Ceruri. Dar poate că şi ei au privit de-acolo, de Sus, cu bucurie. Poate şi şcoala de cândva, acum o ruină, s-a „îndreptat” preţ de câteva secunde, din propria ruină. Poate…

Reîntâlnire după 50 de ani, vreme în care multe s-au schimbat. Doar alfabetul a rămas acelaşi. Cu literele lui s-au rostit cuvintele de mulţumire adresate organizatoarei Nicoleta Duţă, de către Maria Gheorghe: „Se spune că oamenii care unesc sufletele fac o lucrare binecuvântată. Eu cred că asta ai făcut şi tu, Nicoleta”.

Oameni, ani, viaţă… Suflete unite, despărţite de drumuri sau aflate în grija lui Dumnezeu.
Clasa a VIII-B, promoţia 1975-1976. Reîntâlnire-trăire cu amintiri păstrate în „penarul sufletului”…