Mariana DĂSCĂLACHE-NIŢICĂ
Parcul Central din localitatea prahoveană Brebu va fi, începând cu data de 31 mai, la răscruce de retorica dilemă a lui Hamlet – „To be or not to be” – şi omagiu adus lui Constantin Brâncuşi.
Oarecum înşelător, titlul expoziţiei „A fi sau a nu fi” – oferă certitudinea recunoaşterii valenţelor mondiale ale operelor brâncuşiene, dar nu în ultimul rând, a talentului sculptorului Alfred Dumitriu. Şi a muncii sale, cât timp, lucrările expuse sunt realizate de-a lungul a treizeci de ani!
Am putea spune că expoziţia şi, implicit, exponatele de la Brebu sunt o replică a faptului că „Statuile nu râd niciodată”, cât timp stau mărturie a unor timpuri, a unor tradiţii, a unor locuri.
A existenţei şi statorniciei spaţiului românesc, în ultimă instanţă.

La Brebu va fi, pe durata a patru luni (30 mai – 30 septembrie a.c.) un fel de recurs la filozofie, la istorie, la literatură, la artă în general. Iar în particular, mărturia vie a faptului că „suntem neam de piatră” – de neclintit, deci -, chiar dacă în lucrările artistului regăsim referinţe la mitologiile antice, la arhetipuri și la simbolurile solare. Sau tocmai de aceea!
Dincolo de recursul la trecutul mai mult sau mai puţin apropiat, Alfred Dumitriu ne oferă un univers sculptural care sugerează climatul social și politic actual, dezvăluind, astfel, caracterul ciclic al unor crize și tensiuni care apar în istoria noastră.

Deşi provin din perioade distincte realizate pe parcursul a treizeci de ani, sculpturile par a vorbi. Sau a ţine un discurs coerent, reunit într-un tot unitar prin permanenta revenire – ciclicitate asupra unei problematici fundamentale a condiției umane: tensiunea dintre existență și devenire, dintre construcție și colaps, dintre afirmare și negare. Personajele și structurile sculpturale propuse de artist funcționează ca arhetipuri sau fragmente de memorie colectivă, plasând privitorul într-un spațiu de reflecție asupra fragilității civilizației umane și asupra caracterului ciclic al istoriei și totodată asupra capacității umane de regenerare și depășire a acestor crize prin conștiință, cultură și frumusețe.

Dincolo, însă, de tensiunile care apar ciclic în istoria noastră, demersul artistic al lui Alfred Dumitriu este unul optimist și regenerator, expoziția invită la o reconsiderare lucidă și inteligentă a acestor cicluri existențiale, sugerând posibilitatea depășirii lor prin cultură, educație, conștiință, memorie și reconectare la valorile fundamentale ale umanității. Şi nu în ultimul rând, al românităţii, cât timp un reper major al acestui „discurs sculptural” de la Brebu îl constituie lucrarea dedicată Reginei Maria a României, figură simbolică a unității naționale și una dintre cele mai puternice conștiințe diplomatice și identitare ale României moderne.

De ce la Brebu această expoziţie? Pentru că artistul a ales peisajul idilic de acolo şi, de asemenea, oportună reconectarea omului contemporan, deci a noastră, cu natura, liniștea și echilibrul pe care aceasta le poate oferi într-o lume dominată de accelerare, conflict și suprastimulare socială.
Pe cale de consecinţă, expoziția devine nu doar un act cultural, ci și o invitație la reflecție, respiro și regenerare interioară.
Vernisajul expoziţiei al cărei curator este Vlad Dumitriu va avea loc sâmbătă, 30 mai 2026 în Parcul Primăriei Brebu, care a şi sprijinit, de altfel, acest recurs la identitatea românească.

„Muică suntem neam de piatră”. Drept dovadă: Expoziţia lui Alfred Dumitriu, de la Brebu – Prahova.