Poate că în panta aceea, care deschide intrarea spre satul Valea Cricovului din comuna Apostolache e greu să te opreşti să depui o floare la statuia lui Vasile Paapa.
Probabil că la coborâre, pe acelaşi drum, îţi spui: „Altă dată! Acum n-am timp!”.
Dar, aşa cum „Statuile nu râd niciodată”, la fel de adevărat este că Vasile Paapa nu s-a supărat şi nu se va supăra că nu avem timp, că amânăm sau, şi mai rău, că uităm!

Nu l-a uitat, totuşi, la data de 1 februarie a.c. nici comunitatea locală, nici slujitorii Parohiei Valea Cricovului şi, nu în ultimul rând, Comunitatea Elenă Prahova, cât timp o delegaţie condusă de către președintele acesteia, Dragoș Gabriel Zisopol, a participat la slujba de comemorare dedicată împlinirii a 141 de ani de la trecerea în nefiinţă a lui Vasile Gh. Paapa.
Nu poate, ci sigur sunt generaţii – poate zeci, poate sute – care au absolvit Şcoala de la Valea Cricovului. Unii nu mai sunt… Au la rându-le, altfel de statui, prin cimitire.

Fapt este, însă, că la Apostolache – Prahova, se poate spune „Bucură-te atunci când grecii îţi fac daruri!„. Iar nu „Teme-te…”
Fireşte, îţi poate fi frică de altceva: de uitare! De uitarea oamenilor care au învăţat la Şcoala de Arte şi Meserii – devenită ulterior şcoală gimnazială. De nerecunoştinţa urmaşilor…
Fiindcă, parafrazăm, „Niciodată un singur om nu a făcut atât de multe pentru o comunitate”. Greşim: pentru mai multe comunităţi, răspândite de-a lungul timpului pe Valea Cricovului.
Fiindcă, după cum aminteşte şi Comunitatea Elenă Prahova, „Vasile Gh. Paapa a fost un binefăcător deosebit al comunității locale — recunoscut pentru implicarea sa directă în dezvoltarea satului prin construirea școlii și bisericii din Valea Cricovului, lăsând o moștenire durabilă pentru generațiile de copii și familii din zonă.
Conform documentelor istorice, Paapa a fondat o școală de meserii încă din 1873, susținând educația tinerilor — o inițiativă modernă pentru vremea sa — și a sprijinit permanent viața religioasă și socială a comunității.
La biserica „Sfânta Parascheva” din Valea Cricovului, după slujba de pomenire, am sărbătorit tradiția de tăiere a Vasilopitei împreună cu localnicii și membrii Comunității Elene Prahova — un moment de comuniune și unitate sufletească.
Manifestările s-au încheiat cu depunerea de coroane la mormântul și la bustul lui Vasile Paapa — o recunoaștere a dăruirii și impactului său în viața oamenilor din sat (…)”.

„Statuile nu râd niciodată”. Doar că uneori, însufleţite de recunoştinţă, surâd… Dar nu vedem noi!

(Foto, Comunitatea Elenă Prahova)