În rolurile principale: Cucuveaua, Vuvuzeaua, Gaița, Buha și alte ciripitoare care au maximum un grăunte de minte, că de IQ nu se poate vorbi în situația dată.
În alea secundare: copii „deștepți”, dar sceptici, ai plebei bârfitoare. Rolurile muierilor sunt interpretate de bărbați, ca pe vremea lui Shakespeare.
Și „vreme trece, vreme vine”. Peste mine, peste tine… Zadarnic zice Pleșu „Despre frumusețea uitată a vieții”. Degeaba, și refrenul „Ne-ar trebui o mie de ani să reclădim ce-am sfărâmat” cu bârfa noastră proastă.
Acțiunea are loc în orice colț al patriei – fie el câmpie, deal, munte, țara asta având de toate: și pământ și libertate și deschidere la mare și țațe clevetitoare. Chiar și-n gaură de șarpe, unde se sâsâie ca la ședințele asociațiilor de locatari.
Pentru unii din neamul ăsta luminat, infernul sunt alții: francezii (mai ales, Sartre!), rușii, americanii, vecinul, capra, oaia, cioara…
“Dați-mi un trup voi, munților!”, nu-i așa? Dar, cum stânca tace, aruncăm cu vorba și ne refugiem în lanul de grâu. De unde se aud cârcotașii vorbind despre Naționala de fotbal, Justiție, Școală… Despre orice!
Actul doi. Fiindcă gluma se-ngroașă pe măsură ce trec zilele, anii, deceniile, în distribuție mai apar Omul de paie, ăla de Tinichea, Leul pus cu botul pe labe și alții din neamul Vrăjitorului din Oz. Chiar dacă noi suntem urmașii Romei. Toți, viteji nevoie mare! Da’ la vreme de pace, nu – ferească Dumnezeu! – de războaie!
Scena e aceeași – lanul de grâu, adică țara. Șușoteala crește exponențial, iar showul național („Bâlciul deșertăciunilor”) devine interactiv, la el participând, laolaltă, artiști și spectatori.
Actul trei. Publicului și actorilor li se explică faptul că–ntr-o nu știu care țară (America) într-un nu știu care stat (Oklahoma), a fost interzisă o carte – „De veghe-n lanul cu secară” – pe motiv că era cvasipornografică, dar lanul cu morală și moraliști tinde să se-ntindă peste țară.
Epilog. Ce-nțeleg urmașii Romei? Că nouă, nimeni și niciodată nu ne-va-ngrădi dreptul de a cârcoti și pace!”.
Chiar de ne facem sau nu patul, dimineața…
