Azi, la ceas sortit de vreme și de veacuri, Cricovul-Sărat a făcut cale-ntoarsă, în timp. Pentru că numai o apă, fiindcă numai ceva trecător prin timp, poate fi martorul tăcut al vremurilor care au trecut peste o comună. Iar aceasta este Apostolache – Prahova.
Firește, nu s-a-ntors prea mult, dar nici prea puțin în timp: doar 430 de ani! Adică „la vremea ceea” – cum spunea părintele Alexandru Ion – când fosta așezare Măstănești a căpătat numele de-acum: Apostolache.
Apostolache, Apostolache, Apostolache!
Nume născut din durerea și suspinul unui om – Comisul cu același nume -, care-și pierduse fiul.
Acest râu l-a-ntâlnit și i-a spus: „Stai liniștit, bătrâne! Fiul tău n-a murit. Trăiește în amintirea locuitorilor comunei Apostolache de peste patru secole! Nu te necăji!”.
Iar Comisul Apostolache a zâmbit. Iar soția lui – Voichița, a lăcrimat de bucurie.
Iar monahul Ghermano a dat de știre, azi, și pentru Adormirea Maicii Domnului, și pentru atestarea documentară a comunei.

Povestea – care este de fapt cronica nașterii unei comune – a fost dusă, apoi, mai departe. Afluenții lui – Lopatna, de exemplu, uitucă mereu – l-a întrebat de ce a zăbovit. Iar Cricovul Sărat nu s-a supărat. El știe de-atâta și atâta amar de vreme că vântul suflă vorbele, flacăra lumânărilor se mai stinge, doar amintirile și trăirile rămân veșnice.
Doar Prahova, în care se varsă, știa de aniversarea a patru secole și trei decenii. Deci, râul Cricov avea, cum s-ar spune, dispensă să-ntârzie.
Că nu murea nimeni!
Fiindcă o vârstă precum a așezării prahovene Apostolache – cu șapte decenii mai tânără decât jumătatea unui mileniu – merita marcată.

Cricovul Sărat a mai urcat și la Mănăstirea Apostolache. A aprins lumânări și a vorbit cu cei cărora noi, locuitorii așezării, le ducem dorul.
Iar ei, cei pe care ne spune părintele Adrian Gabriel Enescu „Să trăiți, să-i pomeniți!”, ne-au transmis că sunt bine. Deci ați înțeles că este vorba „despre părinți, frați, rude, cunoscuți”.
A văzut și bucuratu-i-s-a privirea de troițele – cele mai multe pe care poate le are o comună din Prahova, după cum spune primarul Mihail Bratu.
Ele n-au zis, firește, nimic. Doar la rându-le, s-au arătat încântate de vizită.
Și-au împărtășit ceva: „Adormirea Maicii Domnului nu însemnă o despărțire de viață, ci o intrare în ea”.

15 august, 2025. La ceas sortit de vreme și de peste patru veacuri, Cricovul Sărat a făcut cale-ntoarsă în timp.
A regăsit oameni, viață, locuri, amintiri. Apostolache, 430. La mulți ani!