Are zona acesta de pe Valea Cricovului – Prahova ceva aparte. Poate că lacrima comisului Apostolache, care şi-a pierdut singurul fiu, a făcut să se ridice pe fosta localitate Măstăneşti nu doar o mănăstire sau o aşezare care-i portă numele, ci chiar râul să fie format din lacrimi.
Lacrimi sărate, după cum şi numele – Cricovul Sărat.
Iar oamenilor acestor locuri sunt – şi nu de puţine ori – deasupra vremurilor.
Şi-ar mai fi ceva: credinţa că atât timp cât faci o colivă, cei duşi îşi aruncă o privire spre pământeni să vadă dacă totu-i în regulă. Cu noi, nu cu ei!
Fiindcă, topita ceară a lumânării este lacrima, coliva frământată – credinţa!

Azi, în zi de sâmbătă, 9 august, cei care nu mai sunt printre noi şi-au adus aminte credem, despre viaţa lor pământeană.
Fiindcă, aşa cum noi le-am promis „Veşnică neuitare!”, poate că şi ei, morţii noştri, au zis la fel despre noi.
Doar că nu i-am auzit, doar că nu i-am mai văzut. În schimb, ei au privit cum, ridicate din tinda bisericii de la Mireş – Prahova, gândul şi fapta s-au îndreptat spre cei plecați mai departe, dragi sufletelor noastre.
Iar acest lucru datorită preotului paroh Corneliu Florin Pîrvu, care le-a explicat copiilor de la Şcoala profesională, comuna Sângeru – director, prof. Florin Dinoiu – ce putem face, din când în când, pentru cei aflați mai departe de noi, și totuși atât de aproape.
„Astfel, copiii au participat la pregătirea colivei: frământarea, îndulcirea, aromatizarea, ornarea, dar și la degustarea acesteia. Au primit pliante cu informații generale despre colivă. Tot în această zi, cursanții au participat la sfințirea apei celei mici și binecuvântarea Căminului Cultural, unde se petrec foarte multe evenimente. Părintele le-a explicat semnificația, însemnătatea și roadele stropirii și gustării din apa sfințită, prezentându-le și obiectele de cult care se folosesc la săvârșirea acestei slujbe”, stă scris într-o informare a Parohiei Mireş.

Fireşte, toate acestea, petrecute în localitatea prahoveană de pe Valea Cricovului au fost făcute datorită profesorilor coordonatori Elena Otilia Pîrvu și Catia Mihaela Ștefan, precum şi a voluntarilor: Verzea Iosefina, Pîrvu Teofil, Ghidia Cristian, Vasile Georgica, prof. Niță Mădălina.
Parohia prahoveană a marcat evenimentul cu titlul „Din aproape spre departe”.
Dar, atâtea şi-atâtea evenimente au avut loc – şi vor mai avea – în această zonă a Văii Cricovului, că ne simţim datori a reveni atât a da Cezarului ce-i al Cezarului (despre oamenii care sfinţesc aceste locurilor scriem) şi ofranda celor care ne privesc de Sus.

Cât de departe sau cât de aproape, nimeni nu ştie. Doar simte!

(Foto: Parohia Mireș)