Franțuz pripășit de prin 1848 pe plaiurile dumneavoastră, m-am hotărât „s-o tai”, cum ziceți voi, românii. Adică să vând tot și să plec. Am găsit cumpărător pentru casă, doar că mi-a rămas în grijă gardul. Îl vând en detail, cum se zice în țara mea natală, pentru că angro nu se poate, pe motiv că lumea-i săracă, după cum mi-a zis un peizan. D-aia îl vând zăbrea cu zăbrea.  
Sunt om serios, rudă cu „al lu’ Parizianu”, pomenit de Marin Preda, mai puţin de unii care dau Bacul după vârsta de 30 de ani şi intră-n politică.
Gardu-i din lemn și nu este grevat de cine știe ce sarcini. Doar că pe el stă o cioară. 

Zăbrelele sunt în stare de funcțiune, dar au câteodată „vicii”, cum se spune în dreptul civil. Dovadă este că într-una din nopți unul a încercat să-l sară, și-a rămas înfipt într-una. Într-o  zăbrea, să ne-nțelegem românește!
Așa m-am pomenit  cu două ciori pe el, de ziceai că pun de-o rotativă la guvernare.
Am sunat la un polițist local care s-a prezentat „de îndată” la locul evenimentului. Ceea ce, să recunoaștem se-ntâmplă mai rar cu oamenii din branșă.
La interogatoriu, săritul – adică proptitul în gard – a declarat că  arvunise vrabia pe care-o avea, cu gândul  la cioară. 

În fine, chestii obișnuite prin zonă, de unde și vorba  românească „A dat vrabia din mână pe cioara de pe gard”.  Ziua și anul le știe fiecare.    
Am fost întrebat dacă doresc să depun plângere penală, am refuzat. Nu de alta, dar pe la voi, p-aicea, cam de prin ’90 dați vrabia din mâna stângă pe griva de pe zăbreaua dreaptă. Și invers!
Are și termen de garanție, ca să vedeți că nu umblu cu zburătoarea vopsită. Ce înseamnă asta: dacă o puneți pe cocoașa vreunui care vă supără, sigur nu se crapă. 
În caz că vă pasionează sporturile de iarnă, vă recomand să cumpărați două, la preț de una. Deci pot fi folosite pe post de schiuri. 
Vând gardul en detail, mai puțin poarta. Asta rămâne să aveți și voi „obiectul material” al plângerii lirice: „De ți-ar spune poarta ta, prin câte a trecut ţara asta!”. Și va mai trece…
Semnat, proprietar Pierre Vaillant, ăla din „Toate pânzele sus!”. 

Pe Apa Sâmbetei, nu pe Sena…