Să te trezeşti cu un musafir nepoftit în casă, mai treacă – meargă. A fi vizitat de o linie continuă, care desparte sensul dus de întors, urcarea de coborâre, asta da surpriză!
A intrat plină de var. Nu şi-a cerut scuze că a lăsat murdar în urmă. Mi-a explicat şi de ce-a intrat:
– Să-mi trag sufletul. O oră. Poate două. Poate, prin vreo minune, chiar o zi!
M-am uitat urât la ea.
– Nu privi chiorâş, nu te strâmba, nu te enerva pe ţara ta!

Deci, despre asta era vorba. Ţara se odihnea când şi pe unde apuca. Într-o zi la mine, poate în alta la altcineva. Dacă o mai apuca. Dac-o mai avea unde.
– M-au plictisit de moarte sensurile giratorii. Sunt cele mai enervante. Mă ameţesc. Nu mai ştiu pe ce lume trăiesc.
Cum era şi firesc, am întrebat-o dacă nu este cazul să-şi mai ia şi ea o vacanţă, să se odihnească.
A râs:
– Pe plaiurile mioritice, sensurile giratorii sunt cam singurele care mai cresc. Aş zice chiar că se-nmulţesc. Și m-au obosit de moarte. Și-mi vine câteodată să zic…
De data asta, i-am luat-o eu înainte. Și-am pus placa:
– Deci, nu privi chiorâş, nu te strâmba, nu te enerva pe ţara ta! Adică pe tine. N-ai nicio vină, nu-ți face inimă rea!

Într-un târziu, a plecat, lăsând în urmă ceea ce credeam eu că este var.
Doar că era moloz în drumul ei, nici către dus, nici către-ntors.
Totul pe dos făcea şi-n intersecţia unde am văzut-o. Acorda prioritate şi altor linii continue ce veneau din stânga, şi celorlalte – care soseau din dreapta.
Stătea cuminte linia continuă, ţara mea.
Mâine, cu siguranţă, va intra în casa altcuiva şi îi va spune aceeaşi poveste. Acel cineva se va mira , la fel ca mine, că treizeci de ani, nu şi-a luat o zi de concediu.
– La câte sensuri giratorii se-nmulţesc, la câți mi-au vrut binele, apoi s-au răzgândit… Sau și mai rău; la câți m-au trădat, la câte nopți am plâns, n-am avut timp!”, va suna, probabil, răspunsul ei.

Iar unii dintre noi au început deja să-şi scrie memoriile. Cărţile au aceleaşi titluri, oarecum plagiat: „Ce verde era valea mea”. La câtă oboseală de moarte este pe ei, ce rost, ce sens mai are să caute alt titlu? Pentru ce, pentru cine să-și frământe mintea?
Linii continue, linii discontinue…

În drumul lor, nici către dus, nici către-ntors, un singur semn: „Drum înfundat”.
Păcat!