Mariana DĂSCĂLACHE-NIȚICĂ
La fel ca-n literatură, și-n pictură: nu se spune nimic nou în domeniu, ci se exprimă altcumva. În funcție de artist, de trăirile sale și, nu în ultimul rând, de recunoștința sa față de contemporani și, în mod deosebit, de predecesori.
Fiindcă spune pictorul Dinu Săvescu, ca într-un fel de mărturisire a artistului la maturitate: „În momentul când mă duc în atelier şi pictez, toate picturile la care am lucrat, toţi pictorii pe care i-am cunoscut prin lucrările pe care le-au lăsat, sunt cu mine.
Atelierul este plin de aceşti pictori extraordinari, unii care n-au nume, admiraţi în bisericile de lemn, alţii care au nume.”
Tocmai de aceea afirmăm că expoziția „Urme” – găzduită de Muzeul de Artă Ploiești este în fapt o ofrandă adusă nu numai artei, ci și slujitorilor acesteia. Fiindcă se confesează artistul: „Sunt pictorii pe care i-am descoperit, lucrând şi încercând să le protejez suprafeţele care au mai rămas şi care sunt semne extraordinar de adânci, de izbânzi vizuale. Ori aceste lucruri nu le-aş fi putut dobândi decât cu acest prilej, cu faptul că am fost pe şantiere. Şi sigur că acum mă bucur că sunt cu mine. Semnele pe care pictorii le-au lăsat în urma lor, sunt iubite, le port cu mine, şi de aceea spun că atelierul este plin de aceşti oameni”.

Ancorat în prezent, artistul dă viață trecutului cu reverența cuvenită față de predecesori. Doar că nu este o „plecăciune” de complezență, ci una care îi definește existența artistică prin fraza pe care o repetăm, pentru a-l înțelege și pe omul, nu doar pe pictorul Dinu Săvescu: „Și sigur că acum mă bucur că sunt cu mine”.

Nume cunoscute, nume uitate de pictori sunt împreună cu artistul nu doar ca semne de recunoștință. Dinu Săvescu îi găzduiește în casa sa! De acest lucru ne putem convinge când spune: „Atelierul în care lucrez este şi casa în care trăim. Totul este atelier şi este subordonat acestui lucru. Aşa mi s-a potrivit mie. Mi se pare foarte important ca atelierul să fie şi casă, pentru că reacţionez în pictură în funcţie de ceea ce trăiesc. Viaţa unui pictor cred că se întrepătrunde cu casa în care trăieşte. Împart atelierul cu soţia mea Cornelia Săvescu, care este după părerea mea unul dintre marii restauratori pe care îi avem în ţară. Dar nu facem restaurare acasă. Practic restaurările le-am făcut pe şantiere. Aici am făcut studii, cercetări, metodologii, tratamente, problematici de restaurare”.

E drept, în perioada mai-iunie, Muzeul Județean de Artă Prahova „Ion Ionescu-Quintus” găzduiește expoziția „Urme” a pictorului Dinu Săvescu.
Nu este vorba despre un „atelier”, dar putem afirma că este o altă casă.
Vernisajul va avea loc în data 7 mai.
Curator: Alice Necula.

Absolvent al Institutului de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” București, a devenit membru UAP, iar din anul 1994 este profesor la Universitatea Națională de Arte din Capitală. Lucrări ale artistului se regăsesc la Muzeul Național de Artă Contemporană al României.
Premii acordate artistului: Premiul Academiei Române; Premiul Uniunii Artiștilor Plastici; Premiul „C. Nicolaescu” al Ministerului Culturii şi Cultelor pentru restaurarea catapetesmelor Voroneţ, Moldoviţa, Humor; Diploma de excelenţă acordată de Institutul Naţional al Patrimoniului.