Era cam 7.29, ora. Înainte ca alarma de la telefon să-mi zdrăngăne-n chiflă,  îmi sună apa-n cap. Că m-a pocnit cu un șoșon otrava pământului – președinta de scară – urlând: „Scoal’-te putoare, să dai la lopată! Că de când e blocul ăsta n-a văzut așa prăpăd de zăpadă!”
Chiaun de nesomn, că stătusem până la patru dimineața să-l vad pe Nicolas Cage în „Anotimpul Vrăjitoarei” o rog cu cerul și pământul să-mi acorde un răgaz; cât să beau o cafea. 
Beleaua cartierului începe să urle: „Mă, nu ești zdravăn la dovleac? La Meteo, Busu a zis, iar Romica Jurca nu l-a contrazis, că februarie-i cea mai dilie lună din an”.
Firește, cocoana n-a zis „dilie” și nici „dovleac”, că nu folosește limbaj de cartier. Și postează pe FB numai ghiocei.
Mă ia cu frisoane când mă trage de-o aripă și m-aruncă în fața blocului cu-o greblă-n mână.

Oamenii cu spirit civic – nu ca al meu, de derbedeu – se uită la mine ca la omul care aduce zăpada.  
Firește, mai  discută și-ntre ei: „Dom’le, așa ninsoare nu mi-aduc aminte să fi văzut de pe vremea când era Iliescu președinte”. Și-apoi lăcrimează. 
O locatară, care-mi zice de ani buni să plătesc acatiste să cadă guvernul, cârâie: „Ne pedepsește Dumnezeu, maică, pentru păcatele tineretului ăsta. Zău așa!”.
Și face semnul crucii, doar-doar s-o potoli „Urgia care lovește România”.
Cenaclul literar-nostalgic e tulburat de-o super-domnișoară. În mâna stângă  avea o mănușă, în dreapta – telecomanda de la mașină.

Instantaneu, s-a topit zăpada de pe trotuar. În fine, doar pe unde călca „Blonda din vis”.
Politicoși, patru agenți rutieri s-au dezbrăcat de veste și le-au așternut sub roțile mașinii; să nu patineze. Alți trei o-mpingeau, iar unul o dirija pe Lady Gaga de Ciorogârla: „Liber, dreaptaaaaa!”.
Și s-a dus, dulcea minune! Și oamenii cu spirit civic, la o țuică fiartă. Numai eu am rămas cu grebla-n mână.
Că mi-a ordonat președinta de scară: „Nu te miști de-aci! Busu a zis că-n  curând vine primăvara, iar Romica Jurca nu l-a contrazis. Și trebuie s-adune cineva și mizeriile aruncate de la etajul 10, descrescător, până la doi. Că acolo stau eu.”
Fie-vă milă, știți cumva când vine canicula care topește România?

Că-i jale mare să ningă-n februarie!


   
   
 .