E aşa de frumoasă viaţa… Atât de luminat a fost cerul, vineri seara, în Cartierul Bereasca din Ploieşti, că nu-ţi mai dezlipeai ochii de la el.
Numai că dincolo de ceea ce vedeam, este drama. Pentru că realitatea nu-i totuna cu adevărul. Iar în cazul de faţă, cu tragedia. Drama intervenţiilor salvatorilor de la ISU Prahova.
A fost incendiu, a fost grozăvie, au fost mobilizate autospeciale de stingere, echipaj SMURD la Ploieşti. Pentru că ardeau două case!
Pentru unii dintre noi, cum scriam, era frumoasă imaginea aceea, cu luminile dansând în noapte…
Numai că proprietarii imobilelor erau „cerşetorii de la capătul podului, în jurul căruia se învârteau toate iluziile/speranţele lumii”.
Şi numai ei, salvatorii de la ISU Prahova reprezentau speranţele, ca de atâtea şi atâtea ori.

Doar că, potrivit unei informări a sublocotenentului Andreia Urscahi, purtător de cuvânt al salvatorilor prahoveni, „pe timpul misiunii de stingere a incendiului, trei cadre militare, un pompier și doi jandarmi, aflați în proximitatea imobilelor afectate de incendiu, au fost surprinși de suflul exploziei unei butelii aflate în unul dintre acestea. Cadrele IJJ Prahova au suferit răni ușoare, unul dintre aceștia fiind transportat la UPU Ploiești pentru a primi îngrijiri suplimentare, iar cel de al doilea refuză transportul la spital. 
Colegul nostru este în stare gravă și a fost preluat de către ambulanța SMURD de terapie intensivă mobilă și este transportat către Spitalul Floreasca din București pentru investigații suplimentare și tratament de specialitate. Menționăm ca acesta era echipat corespunzător/ purta echipamentul de protecție în momentul producerii incidentului. 

Şi după ce citeşti cele scrise, îţi aduci aminte de jurământul spus la absolvire: „Jur să apăr ţara, chiar cu preţul vieţii!”.
Nu avem ştiinţă care este starea de sănătate a celor trei şi, în special, a pompierului transportat la Spitalul Floreasca. Cu atât mai puţin cum îl cheamă. Sau alte date personale.
Avem însă certitudinea că pentru aceşti oameni – salvatorii -, jurământul „chiar cu preţul vieţii”, iar noi tragem nădejde că nu va fi aşa! – nu sunt simple vorbe.

Şi-atunci, fără să vrei, parafrazezi: „Niciodată nu am văzut vreun pompier care să-şi plângă de milă. El cade la datorie ştiind că, uneori, acesta e destinul salvatorilor”.

Nu avem nicio veste despre starea de sănătatea a pompierului şi nici a jandarmilor.
Dar tragem nădejde că totul va fi bine!