În funcție de cursul valutar, am zice. În funcție de fiecare bugetar afectat de ordonanța „trenuleț”, ne fie cu iertare!
Deci, la fel și ursul. Sau aidoma și cu ursulețul. Că vremurile nu-s de pluș. Că-i greu la urcuș cu…
Cu nu dăm nume, că azi scriem despre urs, la urma urmei.
Deci mitul că ar sta în hibernare – de zici că-i sub control judiciar în pădure – nu are acoperire.
Așadar, Muzeul Cinegetic Posada ne informează că urșii nu hibernează complet, așa cum s-ar putea crede! „În realitate, ei intră într-o stare de semi-hibernare, cunoscută sub numele de «toropeală de iarnă»”.
La fel și cu angajații. Aidoma și cu patronii. Un fel de moțăială. Că-n vremea de azi, la căpătâiul țării, „Lumânări de ceară țin în mână urșii”.

„Lupii suflă-n focul stânelor pustii?”. Adică al satelor, acolo unde veșnicii sunt îngropate de oameni? Cam, da! Ca să nu mai dăm vina pe tineretul ce-și ia lumea-n cap… Și să nu facem Acarul Păun din tehnologii!
În perioada asta, de nici da, nici nu – așa a fost ianuarie mereu; o lună a ezitărilor – și urșii își reduc semnificativ activitatea și metabolismul, dar nu dorm continuu!
Și ei, precum oamenii! Ultimii, de grija lui mâine.
Tot urșii – iertați repetiția, dar dacă n-au prea mai dat iama prin gospodării, e cazul să le-acordăm atenția cuvenită din vară – pot ieși din vizuina lor în zilele mai calde pentru a se hidrata sau dacă sunt deranjați.
La fel și bugetarii, aidoma și pensionarii. Tot așa și managerii.
Decât „dacă sunt deranjați”.
Poate mai puțin IT-iștii. (Poate, nu sigur!)
„Așadar, nu vorbim despre o «hibernare» completă, ci despre o perioadă de odihnă activă, în care urșii economisesc energie până la venirea primăverii”, ni se mai explică de către reprezentanții muzeului sus-menționat.
Iar noi, fără voie, am extrapolat: o perioadă în care unii nu văd pădurea de copaci. Sau cum începe să miște, ca-n Regele Lear.
Nu simt cum stă-n joc de glezne numitul Crivăț, care va bate și-n luna lui Cuptor, la o adică.

Suntem în luna ianuarie, seniori! Iar țara-ursoiacă, uneori e ca o umbră.
„Alte ori ca o ceață”…