Poveştile de-odinioară au luat forma și asemănarea vremurilor pe care mulţi dintre noi le vor trăi prin ţară.
Ideea principală: „Vai de noi!”.
Căproaica a fost odinioară mamă exemplară. Doar ştiţi refrenul: „Trei iezi, cucuieţi/Open the door, mă băieţi!”. Traducere, pentru cine nu ştie limba lui Shakespeare: open the door = deschideţi uşa.
Pe măsură ce lumea evolua, s-au emancipat şi animalele-astea.
(Scuzaţi, dar era mai naşpa dacă le zicem dobitoace!).
S-au emancipat, în sensul că într-o zi capra a devenit Căproaică, iar ţapul – Căproi.
(Ooof, surioară! Ooof, biată ţară!)

Ca să nu mai îmbârligăm povestea, mergem pe ideea că azi sunt două specimene: Căproaica şi Căproiul.
Zgârcit din fire și făr’ de lecuire în aburire de nație, Căproiul tatuat – să pară bărbat, nu de alta – îngheață salarii, fură bonuri de masă și cam trei sferturi din Programul Prima Casă.
Căproaica – adică sor’-sa, numită și Guvernoaica – Zgripțuroaica – dă de pomană pe la biserici câte-o lumânare aprinsă! Da’ fără colivă, fără colac, fără nimic. Nici măcar un covrig!
Iezii, cuminţi, zic Bogdaproste! Că nu-i așa? Parcă mai mult contează liniştea… Bașca gherla aia de lumânare aprinsă, pentru care nu plătesc taxă. Încă!
Într-una din zile, na, belea!
Un ied-votant a văzut Guvernoaica cocoțată pe casă. Altul, din satul vecin, a crezut c-a luat-o pe arătură. N-o luase: Căproiul – turbatul lipea pe-un stâlp ceva pe care scria „Atenție, taxă pe el!”.

Și uite-așa, vor trece și Boboteaza, și Sfântu’ John, se va mări și ziua, vine și „primăvara, mama noastră, ies urzicile pe coastă”.
Dar berzele, ne pare rău, nu se mai întorc în ţară. Nu de alta, dar pe stâlpi, în cuibul lor, vor sta Căproiul tatuat și Guvernoaica Zgripțuroaica.
Deci, și unul și alta să trăiască!
Să ne-amintească că trăim în miezul unui ev aprins/fierbinte, că stăm ca pe jar…
Că doamna Căproaică şi domnul Căproi au fost şi sunt stăpânii acestui neam.
Obligaţiile iezilor-votanţi? Să zică „Săr’-mâna!” pentru zecimile şi sutimile de speranţă pe care specimenele le vând ca la piaţă.

Votanţi-cucuieţi, uşa să le-o descuieţi! Că ei vă dau stimulente câte-o lumânare aprinsă…
Și viaţă trăită-n procente.
(Ooof, surioară! Ooof, biată țară!)