Tradiţiile n-au fost importate pe la noi într-un pliculeţ de ceai. Au apărut, probabil, ca o boare de binecuvântare lăsată în urmă de trei magi.
Poate că drumul mătăsii e adevărat.
Sigur, dăm crezare expresiei „Nimeni nu-i profet în ţara sa”. Şi totuşi, cineva ne ţine legaţi de Lerui ler. Şi fiindcă acest cineva trebuie să poarte un nume, acesta este Grupul vocal Bujorel de Prahova”, coordonat de prof. Daniela Radu.
Drumul mătăsii, aşadar, nu-i legendă. Aşa cum multe, au fost, la vremea lor, ceva adevărat.
La fel stau, azi, lucrurile şi cu „Drumul colindelor purtătoare de tradiţii”.
Poate că unele festivaluri din perioada aceasta, s-au născut, precum spunea cândva prof. Simion Pelmuş, directorul Şcolii Gimnaziale Apostolache, „de la sine”.
Sau poate era un gol al vremurilor aspre de azi, ce trebuia umplut cu glas nevinovat de copii.
Iar alte aşezări – din Prahova şi nu numai – au chemat „Bujorel de Prahova” să le mângâie sufletele: Tătaru, Mehedinţa, Apostolache, Podenii Noi, Podgoria şi …
Şi nu avem spaţiu, şi nu ştim în câte localităţi nu a fost prof. Daniela Radu şi „Bujorel de Prahova”.

Nu ştim sigur când s-a născut creştinismul. Poate că pe vremea lui Nero, când erau prigoniţi sau arşi pe rug, cei ce credeau în Cel de Sus.
În Roma, oraşul celor şapte coline. Şapte, cifra magică!
Tocmai de-aceea scriem că rugă-colindă a fost până-n această seară în zeci de localităţi din Prahova.
Şi glasuri de „Lerui ler” ridicate spre Cer.
Desigur, este posibil ca acum, ca în acestă seară sau mâine, să nu ne dăm seama ce a însemnat, ce înseamnă Grupul Vocal „Bujorel de Prahova”.
Peste ani – nu mulţi – da!
Fireşte că nu ştim ce muncă se ascunde în a şlefui talente.
Poate doar zidurile Mănăstirii Apostolache, acolo unde s-au făcut selecţii, repeţii, să aibă cunoştinţă.
Sigur, preotul paroh Adrian Gabiel Enescu să fi auzit cum prind viaţă clopotele – ecouri ale unor glasuri ce cântă, poate chiar acum poate chiar în această seară „Vin colindătorii, cum veneau odată, lerui ler”
Ştie Daria Lazăr, ştie câştigătoarea de anul acesta a Festivalului de datini şi obiceiuri de pe Valea Cricovului – Diana Alexandra Stancu. Ştiu mulţi despre care nu avem ştiinţă noi, dar îi cunoaşte prof. Daniela Radu.
Tocmai de aceea credem că nu greşim de scriem: „Niciodată, pentru un judeţ, atât de puţini copii – coordonaţi de prof. Daniela Radu – nu au făcut atât de multe pentru Prahova”.

Fireşte, la început a fost Cuvântul, şi cuvântul era la Dumnezeu, iar Dumnezeu era cuvântul. A urmat cântul.
Este Ajun de Crăciun. Magii se opresc un pic, doar un pic, cât să asculte „Lerui-ler!”.
Şi plouă… Cu lacrimi de bucurie ale unui înger… Sau poate mai mulţi…
Ajun de bucurie!
Hristos se naşte şi din colinde-cântece…