Fireşte că prima „fereastră” deschisă spre „Perpetuum mobile” a lui Marin Sorescu este unul dintre versurile poeziei „Cascade abstracte” (din volumul „Ferestre către lumi de cuvinte”), scrisă de către o adolescentă în vârstă de numai 16 ani, Alexia Maria Dragomir.
„Între idealurile oamenilor/ şi realizarea lor/ Întotdeauna va exista/ O diferenţă de nivel/ Mai mare/ Decât cea mai înaltă cascadă”, scrie Poetul. Iar autoarea volumului de poezii „Ferestre către lumi de cuvinte” spune: „Mai vezi câte un gând cum cade/ Cât o mie de cascade”.
În fapt, la numai 16 ani, Alexia Maria Dragomir „vede cuvinte”, oarecum asemănător lui Camil Petrescu („Eu am văzut idei”).
Vede şi simte că „Relativ e totul dacă stai să te gândeşti”, ceea ce te duce cu gândul la „Daţi-mi un punct de sprijin şi voi răsturna pământul”.
Punctul de sprijin, în cazul tinerei scriitoare, elevă în clasa a X-a J a Colegiului Naţional „I.L. Caragiale” Ploieşti este şi va fi, suntem convinşi, literatura.
„M-atârn de tine Poezie/ Ca un copil de poala mumii/ Să trec cu bine puntea humii”, spunea Alexandru Philippide. Oarecum asemănător procedează şi tânăra poetă, lucru sugerat subtil în versul „Ca un tren din care ai uitat să fi coborât”.
Iar odată urcată în el, în acest tren – literatură, capătul de linie pentru Alexia Dragomir nu poate fi altcumva/altceva decât confirmarea talentului şi a vocaţiei sale.

Şi ce argument pentru ceea ce am scris mai sus poate fi adus decât faptul că lansarea cărţii „Ferestre către lumi de cuvinte” a avut loc în cadrul Galei Excelenţei a Centrului Judeţean de Excelenţă Prahova.
Aşadar: „Între idealurile oamenilor/ şi realizarea lor/ Întotdeauna va exista/ O diferenţă de nivel/ Mai mare/ Decât cea mai mare cascadă”.
Deci, aşteptăm cu nerăbdare următorul volum al Alexiei Maria Dragomir.
Talent este, vocaţie, de asemenea!