La ce rating are reality-showul „Insula iubirii”, parcă-i şi păcat să nu continue cu partea a doua. Pentru originalitate, se va numi „Insula scumpirii”.
Scenariul va fi cam aşa: la Est de Europa, adică pe la noi, preţul la kilu’ de zahăr se va-nmulţi cu doi. Sau, 1,75, dacă e cumpărat cu sacul. Transportul cu atelajul hipo de la depozit la domiciliu va creşte şi el. Că şi gloaba, săraca, trebuie să mănânce ceva, iar otava nu prea s-a făcut. Că a fost seceta cât casa. Iar unii i-au demontat și streșinile, să facă cazane de ţuică din ele. 

Otrava se va scumpi, de asemenea. Aia de şoareci! D-aia unii gospodari şi-au făcut în vară capcane de prins rozătoare. Adulmecau ei ceva. 
Numărul de şobolani va fi acelaşi. Că doar n-oţi vedea vreo minune, gen reducerea numărului de parlamentari. 
Nu doar zburătoarele călătoare vor cădea în reverie-nostalgie, ci şi locuitorii „Insulei scumpirii”. D-aia ne gândim că miştoul „Vrabia mălai visează”  va fi tratat la modul cât se poate de serios.
Adică unii dintre noi ne vom aduce aminte şi de Mihai Viteazul, dar și de unul, Ţepeş. Şi vom scoate haracii din grădini. C-așa-i obiceiul la români, nu vă gândiţi la altceva!
Cine va avea chef de ducă, să se ducă, da’ pe jos. Că nici benzina nu-i proastă; îşi va păstra cifra octanică, dar îşi va ridica preţul. Iar sor’-sa, motorina, aşijderea.  
Drumeţul, spre a-i părea calea – spre cuscru, sau după caz, cuscră -, mai uşoară, va fredona melodia aia disco, „Voyage, voyage!”. În felul ăsta, îşi închipuie că a ajuns prin Varna, Ruse şi alte staţiuni din astea de fiţe.

Avantajul ar fi că va fi repus în drepturi folclorul; că tineretul n-o să mai meargă cu „motorul” sau trotineta electrică la gagici. Va fredona: „Eu la mândra când mă duc/ Am cărare pe sub nuc”.  
Şi cultura va lua un avânt neaşteptat: Ăi de-au citit doar o carte la viaţa lor – „Fram, ursul polar” – vor scormoni prin biblioteci să caute Moromeţii. Că acolo scrie, „Dacă mănânci, îmi eşti ca un frate. Dacă nu, ca doi”. 
Acum, nu ştim exact dacă Marin Preda a scris chestia asta, că noi am citit doar un sfert din „Toate pânzele sus” şi cap-coadă „Toate speranţele, după alegeri, la apă!”.

Pe „Insula scumpirii”, băştinaşii vor deveni și mai credincioşi, rugându-se să mai facă Domnul (Iartă-ne, Doamne!) minunea: „Cu cinci pești și două pâini a săturat cinci mii de votanţi”. 
Alt beneficiu: locuitorii vor cânta-ntr-un glas, ca pionierii: „Dar hai să ne avem ca fraţi/ Toți suntem puţin luaţi”. 
De val, de promisiuni, de creşteri de pensii, de salarii, de…
De parcă mai contează!