Mie, da! Eu fug ca (ştiţi dumneavoastră cine) de ea! Sau ea de mine. Că eu am suflet de câine!
Azi-noapte, coincidenţă sau nu, am visat că „la popa la poartă-i o pisică moartă”. Pentru prima dată în viaţa  mea, am plâns. Am udat coada pisicii, cum se zice.
Nu de alta, dar demonul din mine mă atenţiona: „Cine-o râde sau zâmbi, s-o mănânce coaptă!”.
M-am repliat, aşadar, şi cu noapte-n cap am scos-o la plimbare. O vedeţi cum stă pe plajă, la Constanţa.
Că azi e Ziua Pisicii, d-aia. La noapte, va deveni una de mare. C-o arunc în valuri. Sau nu!

Antecedentele antiMiorlau se pierd în tenebrele sufletului meu. De exemplu, o caţaonă de babă aproape zilnic mă blesteamă că trec cu bicicleta noaptea şi-i stârnesc javrele. Ziua, dac-o-ntâlnesc, strigă după mine: „Suflet de câine ce eşti!”. Azi dimineaţă, când m-a văzut cu mâţa-n braţe plecând la mare, mi-a zâmbit, otrava pământului. Şi-a cârâit: „Să-ţi ţină Dumnezeu obiceiul, maică!”.
– Doar azi, mamaie, doar azi! Că-i  Ziua Pisicii. Mâine-o jupoi de vie.
– Nu te mai faci bine, maică! Şi s-a-nchinat!   

Acu’, nu vă-nchipuiţi că Ziua Pisicii i-un motiv de fericire pentru mine.
Dumneavoastră ştiţi cum e să mergi cu două pisici pe tot atâtea roţi? Mă-ndoiesc!
Păi, din kilometru-n kilometru, eu dau înapoi de trei ori din pedale.
Şi e ja-le. Jale! Dar supersiţia are primul cuvânt. Şi ultimul!
Răzbunarea mea: când am văzut acum două zile o potaie în mijlocul drumului am tras-o pe mâţa din spinare de coadă. (Ailaltă era pe portbagaj, o vedeţi în galerie). A mieunat de-a speriat aproape un sat întreg. Iar ăsta se numeşte Telega. Iar câinele a făcut infarct.

Nu, nu-i motiv de fericire ziua de azi pentru mine. M-am certat şi cu Baudelaire. Că n-am avut treabă să-i deschid o carte în care scrie ceva de genul: „Dacă mângâi o pisică, nu te mai poţi opri. Şi-alungă stresul”.
Nu, Zău, Charles! Păi eu mai am şi alte treburi, nu stau să frec pisoiul, cum s-ar zice. Cât despre stres, există medicamente: „Stressclean forte”.

Cui i-e frică de pisică? Am zis că da?
Of, tastura asta care bate numai anapoda! Şi mai ales joia.
Eu, suflet rău, cum a zis otrava aia de babă? Poate! Da’ când mă-ntorc de la mare, i-arunc coţofanei bătrâne în curte toate pisicile pe care le vedeţi mai jos. Vii, nu moarte!
Azi e Ziua Pisicii şi e joi.
Ofer adăpost şi pentru cotoi!