Este sezonul ofertelor estivale şi al planurilor de atragere a muşteriilor la secţiile de votare. Scriem acum despre ce ne doare: chestia cu votul. Poate-o pune cineva botul.
Carevasăzică, odată lansat în văzduh șmenul cu apartamente pentru orişicare, un alt vrăjitor vrea să pună pe roate Programul „Vine gara la calea ferată”.
Confort asigurat, concurenţă loială interesului personal – sau Regio, cum se zice mai nou – şi alte chestii din astea care îşi au istoricul în refrenul lui Gabi Dorobanţu: „Hai,  vino iar în gara noastră mică/Priveşte-mă să vezi cât mi-e de frică!”.

Deci, pentru a nu mai tremura ca frunza-n bătaia vântului, românul ar urma să beneficieze de gară la scară. 
Mod de aplicare a programului: acolo unde sunt mai mult de trei nefericiţi,  vor trece şine de cale ferată. Astea se vor deplasa  prin toată ţara, precum livratorii de pizza.
Partea cu mişcarea gării a ridicat electoratului semne de-ntrebare. Ca urmare, în Programul „Vine gara la calea ferată” s-a scris  roz pe albastru: „Citiţi «Viaţa pe un peron», a lui Octavian Paler, şi vă veţi convinge. 
Unii s-au apucat de lecturat. Chestie bună, de altfel, decât să stea pe telefoane.
Există şi câteva amendamente la platforma asta electorală. Cum ar fi: 
Nu  vor beneficia de acest avantaj cei care au prin biblioteci sau au citit, or au de gând s-o facă cartea  „Călătorie la capătul nopţii”.
Nu de alta, dar noi nu  trebuie să implementăm modelul suedez și cu atât mai puțin p-ăl francez, că doar impiegatul de mișcare – Celine din Hexagon a scris romanul.

Au drept de preemţiune – adică vor fi primii la care gările vor răspunde nevoilor personale – cei care au crezut, cred şi vor mai crede în expresia: „E cu capra la raze”. E neaoş românească, într-o Românie pitorească.
Sau haiducească!
Ce se va întâmpla după ce vine gara la votant? Simplu: Va pleca cu el. Adică împreună cu ei, că trebuie să fie minim trei călători. Dar nu vă gândiți că vor merge pe șine!
Nu, fiindcă confortul cetățeanului e mai presus de orice. Deci, gările vor avea elice și vor zbura.
Aici a fost omisiunea lui Marin Sorescu; trebuia să scrie „Aș vrea să fac cât mai multe gări să zboare”. Gări, deci nu „mături”, cum a zis poetul. 
Sărim peste  punctele mai puțin semnificative ale Programului „Vine gara la calea ferată”, dar trebuie lămurit votantul și-ncotro pleacă.
Păi, e vorba despre o „Călătorie la capătul beznei minții”…