Domnişorul a cărui poveste o rezumăm este a unui viitor senator. Sau deputat, în cel mai nasol caz.
Face parte din partidul incapacităţii româneşti, deci are ca lozincă: „Slavici, auzi ce nume! (…). Mulţi n-o să ia Bacul să ne vedem tot aici, în toamnă”.
Şi tot când dau în fiert prunele, au loc alegeri. Că n-o fi culeasă de pe drum poama fără Bac sezonul ăsta electoral, ci peste patru ani, nu mai contează!
Importantă-i deschiderea tineretului spre valori marca reţele de socializare.
Continuăm story-ul: în timpul liber – şi-avea, gârlă – , viitorului ales i-a sărit în ochi, pe Insta, la „Matrimoniale temporare”, ce’a de genul: 

„Tânără, trecută prin chinurile lui Gheorghe Doja ale examenului de Capacitate, doresc relaţie part-time cu tânăr sensibil, care să rezoneze cu mine la Untold. Rog seriozitate, exclus ceteraşi de la Cluj. Nume de cod pe Moara”. 
Şi, cum la barza  chioară îi face Dumnezeu cuib, iar politicianului cu plagiat, un loc în Senat,  numita l-a ales partener, din droaia  de „fallowers”, pe membrul generaţiei „Slavici, auzi ce nume!”. 
Mesaj primit de la Moara: „Love, you! ui Neversea… Kam naşpa. Tu eşti k?”.
Ăsta care n-auzise de nea Ioan, cu prenume de clasic, a percutat în secunda doi: „Z  naşpa,  că mă bate soarli. Da’  mă târăsc io la umbră”.

Dar, la vârsta asta, cum poţi să ceri unui absolvent de liceu să ştie de „Moara cu noroc?” Zău, aşa! Sau de altă belea „Mara”! 
Combinate, amândouă, dau rezultanta „Moara cu hodoronc-tronc!”.
Cei doi – ea, Moara naşpa la Neversea, el, Goe din generaţia „Slavici, auzi ce nume”, se vor randevuza la Cluj.
Untold, chestii, trestii, atmosferă brici!

Ce-i naşpa în toată povestea asta?  Unii ca ei îşi vor lua Bacul pe la 30-40 de ani, când vor ajunge-n Parlament. Şi nu vor recunoaşte nici de-ai dracu’ plagiatu’. 
Iar până la urmă,  „Vlahuţă, auzi… Pfff! Alt nume!” , amarnic s-a-nşelat când a zis: „Nu de moarte mă cutremur, ci de veşnicia ei”.
Corect era, „Nu de  prostie mă tem, ci de veşnicia ei în fruntea țării”. 
În rest, s-au schimbat vremurile, literatura  naţională, aşijderea: „Moara cu noroc”  se numeşte, mai nou, „Moara cu hodoronc-tronc: Slavici, auzi ce nume!”. 
Chiar aşa!